China trebuie să înceteze să mai acumuleze stocuri de alimente și îngrășăminte afirmă fostul director al Băncii Mondiale
În ajunul întâlnirii de la Beijing între liderii SUA și China, fostul subsecretar al Trezoreriei pentru Afaceri Internaționale în administrația Trump și fostul președinte al Băncii Mondiale, David Malpass, a participat la emisiunea World Business Report a serviciului World Service pentru a comenta evoluțiile economice și geopolitice ale momentului. Discursul său s-a axat pe importanța fluxurilor globale de alimente și îngrășăminte, pe contextul actualelor tensiuni comerciale și pe rolul actorilor mulți preocupați de securitatea alimentară în perioada premergătoare sezonului de semănături.
Analistul a punctat că doi dintre cei mai mari deținători mondiali de provizii alimentare și de inputuri agricole ar putea să-și reevalueze politica de formare a stocurilor, indicând că impulsul pentru acumulare poate slăbi în viitorul apropiat. În opinia lui, această recalibrare ar avea implicații semnificative asupra prețurilor și a acestei piețe sensibile, în condițiile în care statele caută să-și asigure suficiente resurse pentru producția alimentar-culturală.
Discuția a avut loc în contextul perturbărilor din lanțul de furnizare cauzate de evoluția situației din strâmtoarea Hormuz și de situațiagenerală a aprovizionării cu îngrășăminte, o problemă care dobândește o importanță crescândă pe plan global înainte de sezonul de plantare. În același timp, China a impus, încă din luna martie, restricții asupra exporturilor mai multor tipuri de îngrășăminte, justificând aceste măsuri prin necesitatea protejării stocurilor interne. Această decizie vine să se adauge unei serii de măsuri restrictive introduse gradual începând cu 2021, având ca efect modificări semnificative ale dinamicii comerciale internaționale în domeniul agricol.
De asemenea, în 2025 China răspundea pentru aproximativ o pătrime din producția globală de îngrășăminte, iar exporturile sale au depășit pragul de 13 miliarde de dolari în acea perioadă. Malpass a subliniat că, în părerea sa, argumentul Chinei ca țară în curs de dezvoltare nu mai corespunde realității economice actuale, având în vedere dimensiunea, nivelul de trai și capacitatea de producție ale celei mai populous economii asiatice. El a sugerat că această etichetare ar putea suferi modificări în cadrele instituționale internaționale, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului și Banca Mondială.
În alt segment al analizei sale, Malpass a comentat despre poziția Chinei în cadrul acestor organisme internaționale, afirmând că utilizarea în continuare a statutului de „țară în curs de dezvoltare” nu este credibilă în lumina caracteristicilor economice ale Chinei de astăzi, în timp ce în practică acesta continuă să adopte această clasificare în anumite reale sau anticipate arii de negociere. În același timp, el a atras atenția asupra necesității coordonării internaționale privind situația din Orientul Mijlociu, propunând ca opiniile să se unească în sprijinul unei rezoluții a comunității internaționale. În contextul dat, Malpass a repetat ideea că un stat care poate administra componente sensibile, precum programele nucleare, plus controlul asupra rutelor comerciale maritime, poate reprezenta un grup semnificativ de riscuri pentru comerțul global dacă poziția sa asupra Strâmtorii Hormuz ar fi perturbată.
Comentariile sale au fost însoțite de argumentul că deținerea controlului asupra strâmtorii, prin gestionarea principalelor rute de transport maritim și a fluxurilor de containere, condiționează drastic capacitatea altor țări de a accesa piețe externe și de a exporta bunuri, ceea ce ar genera efecte negative majore pentru economia mondială. În acest cadru, Malpass a sugerat că o rezoluție comună la nivel internațional, impulsionată de Statele Unite, este esențială pentru stabilitatea securității energetice și comerciale globale, iar blocarea strâmtorii ar reprezenta o pierdere majoră pentru multe economii pentru că ar perturba fluxurile comerciale dintre regiunile lumii.
