Bellingham, cel mai important jucător al lui Tuchel
În iunie 2024, Jude Bellingham a înscris într-un mod spectaculos, cu un voleu peste cap în minutul 95, într-un meci împotriva Slovaciei, salvând astfel ambițiile Angliei la Euro. În acea confruntare tensionată, atacantul a sărbătorit în toiul tumultului, strigând spre mulțimea încingată: „Și cu cine altcineva?”. După victoria cu 2-0 obținută în fața Panamei, evoluția tânărului de 22 de ani părea să aibă un aer similar, marcând o contribuție decisivă pentru formația pregătită de gestionea tactică.
Antrenorul Thomas Tuchel a subliniat în repetate rânduri că principiile sistemului său vor rămâne în mare parte constante pe parcursul turneului, însă în meciul din weekend-ul anterior s-au remarcat ajustări subtile, determinate de indisponibilități în lot. Bellingham a fost figura centrală în maximizarea noilor direcții, acoperind în lipsa lui Declan Rice rolul de motor din teren, o mutare menită să umple eventualele fisuri din defensivă. Formația s-a dovedit a fi în două registre, în funcție de modul în care Bellingham percepea dinamica jocului, acesta fiind rulat într-un rol mai curent de box-to-box în perioadele în care Rice nu a putut evolua alături de echipă.
În primele două întâlniri, Anglia a ales să construiască din defensivă, cu doi centrali și Elliott Anderson în centrul terenului. Fundașii laterali au jucat mai aproape de margini, în timp ce Rice și Bellingham au ieșit din zona deținătorilor, liberând spațiul în care Harry Kane să coboare să ofere suport lui Anderson. Această configurație a diferit în confruntarea cu Panama, când Jarell Quansah a intrat ca fundaș drept înlocuitorul lui Reece James, iar în situația de posesie a fost solicitat să funcționeze într-un sistem defensiv cu trei mani, alături de Marc Guehi și Ezri Konsa, în timp ce Nico O’Reilly a păstrat rolul de spirit liber pe stânga. În loc să coboare Kane, Bellingham a fost însărcinat să susțină baza mijlocului terenului alături de Anderson, iar formația pe minge a alternat între un 3-2-5 și un 3-1-6, în funcție de modul în care jucătorul din nucleul echipei interpreta spațiile disponibile.
După meci, Tuchel a detaliat intențiile sale, apreciind că Bellingham a jucat „ca un1 10” atunci când echipa avea posesia, iar obiectivul era să se afișeze cu „șase oameni în linia de fund” pentru a contracaratr reprezentativul panamez cu cinci titulari în apărare. Sub conducerea lui Tuchel, Anglia a adoptat câteva principii directoare: provocarea adversarului pentru a facilita o incursiune rapidă a mingii, prioritatea pasa verticală spre jucătorii în spate, presarea după pierderea mingii într-un efort colectiv, inițierea jocului în principal prin pase din banda largă folosind triunghiuri formate de fundașul lateral, extremă și mijlocașul ofensiv, și maximizarea fazelor fixe în fazele de joc. O mare parte din aceste principii este influențată de metodologia din manualul Premier League ediția 2025-26, iar în meciul cu Panama au fost destul de pregnante în execuția celor de la echipa națională, deși în această întâlnire Anglia a încercat să ralieze construcția jocului și prin centrul terenului, cu rezultate mixte. Se părea că trupa britanică recunoaște că jucătorii de pe banda bunelor au fost eficienți înainte de turneu, însă forma actuală i-a determinat să caute o dimensiune suplimentară. Accidentarea lui James a accentuat această nevoie, iar inteligența tactică și versatilitatea lui Bellingham au fost decisive.
Anderson a livrat pase directe când spațiul dintre linie s-a deschis. Cu Kane, Morgan Rogers, O’Reilly și Bellingham aliniați în centrul terenului, formația engleză a avut prezență centrală pe aliniament. Aplicând aceste spații, adversarii panamezi au reacționat prin concentrări asupra mingii, deschizând spații în zona a doua, însă această porțiune a terenului nu a fost întotdeauna prioritară în abordarea conducerii jocului sub noul Regim. În ansamblu, inițiativa a fost să intensifice activitatea în spațiul central, cu baleajul dintre soluțiile de vârf pentru a genera momente de explorare eficace.
Performanța lui Bellingham a avut impact direct asupra echilibrului ofensiv, iar disponibilitatea de a se adapta la noi roluri tactice a fost evidențiată în repetate rânduri. În lipsa lui Rice, tânărul internațional a funcționat ca pilon de legătură între faza de construcție din defensivă și cea de atac, iar interacțiunea cu Kane a permis marilor spații să se deschidă pe flancuri în momentul potrivit. În această perioadă, trimiterea mingii în adâncime către vârfuri a fost însoțită de o distribuție eficace pe centru, facilitând consolidarea prezenței în interiorul careului advers și creând oportunități pentru jucătorii ofensivi aflați în poziții centrale.
Miza acestei abordări rămâne clară: consolidarea unei echipe echilibrate, capabilă să gestioneze atât fazele de construcție cât și presiunea defensivă, să exploateze spațiile dintre linii și să profite de momentele de finalizare la nivel înalt. În contextul acestui turneu, evoluția lui Bellingham a fost un exemplu pertinent de adaptare tactică, confirmând importanța versatilității individuale în cadrul unui lot cu potențial strategic ridicat. Echipa națională pare să fi înțeles că nu poate sadi bineanțul pe flancuri doar prin jucători consacrați, ci trebuie cultivată o mobilitate complementară în zonă centrală pentru a menține fluxul de joc și pentru a răspunde provocărilor din defensivă. Cumulul acestor factori sugera că obiectivul principal rămâne crearea unui nucleu compact în centrul terenului, sprijinit de o presiune colectivă eficace și de soluții rapide la tranzițiile dintre fazele de apărare și atac, toate acestea iarăși direcționate de viziunea tactică a antrenorului într-o perioadă de consolidare a gripii la nivel internațional.
