Băsescu crede că președintele ar trebui să acorde PSD mandatul de premier
Fostul șef al statului susține că situația impune acțiuni mai rapide și o încercare clară de a reda funcționalitatea fostei coaliții. El afirmă că motivația principală a demersului a fost înlăturarea premierului, iar obiectivul politic atins a lăsat însă să se vadă consecințele pe care le poate avea această mutare în peisajul politic. În acest context, întrebarea care se adresează acum este dacă o reapropiere și o refacere a coaliției rămân posibile sau nu și ce repercusiuni vor urma.
În cazul în care reconfigurarea coaliției nu ar mai fi viabilă, fostul demnitar arată o soluție instituțională pe care o consideră potrivită în acele circumstanțe: desemnarea celui cu cel mai bun rezultat în Parlament ca reprezentant al mandatului de prim-ministru, în acord cu rezultatul general al alegerilor. El subliniază că scenariul acesta se întemeiază pe premisa că partidul cu majoritatea în Parlament ar accepta conducerea guvernului, ceea ce ar permite avansarea unui proces instituit.
Totodată, el explică cadrul competențelor prezidențiale în acest dialog politic: atribuțiile președintelui se limitează perioadei de desemnare a premierului, iar după nominalizare rămâne sarcina autorității desemnate să-și construiască majoritatea necesară pentru votul în Parlament. Odată început procesul de desemnare, rolul șefului statului în chestiunea guvernamentală intră într-un plan secundar, iar față de actul desemnării prerogativele prezidențiale trec în planul procedurilor ulterioare.
Nu mică este și evoluția pe teren în cursul zilei respective: Nicușor Dan continuă să poarte consultări la nivel înalt în vederea formării unui nou Guvern, iar la Palatul Cotroceni au fost convocate discuții cu reprezentanți ai grupurilor parlamentare Uniți pentru România, PACE – Întâi România și cu aleșii neafiliați. Aceste întâlniri subliniază eforturile existente în regimul politic pentru a avansa o soluție viabilă și pentru a oferi cadrul necesar pentru stabilizarea conducerii executive în contextul actual, în care multe dintre taberele politice recheamă vigilența și responsabilitatea în gestionarea crizei de guvern.
În ansamblu, dinamica intervenită privește organizarea, legitimitatea și viabilitatea unui nou mandat guvernamental, cu accentul pe rolul președintelui în etapa de desemnare și pe responsabilitatea viitorului premier de a consolida o majoritate. În această perioadă, consultările la nivel înalt continuă să fie instrumentul principal de dialog între actorii politici, cu scopul de a asigura un cadru instituțional stabil, capabil să gestioneze tranzitul către un executiv funcțional și susținut în Parlament.
