Aurul de 40 de miliarde de la Rovina în plină dispută privind exproprierea unui ONG
În această perioadă, scena politică românească este marcată de o confruntare între PSD, AUR și susținătorii lor, care urmăresc demiterea guvernului condus de Ilie Bolojan, afirmând că obiectivul ar fi să submineze țara prin privatizări de pachete minoritare din entități de stat profitabile. La rândul lor, reprezentanții și adepții PNL și USR răspund cu acuzații lansate la adresa PSD, susținând că partidele din opoziție urmăresc să „vândă țara” prin intermediul sprijinului legislativ acordat unui proiect minier din apropierea Roșiei Montană.
Este vorba despre proiectul minier de exploatare a aurului și cuprului de la Rovina, în județul Hunedoara, prevăzut să combine exploatarea în carieră deschisă cu lucrări subterane. Localizarea este importantă: situl se află la aproximativ 50 de kilometri de Roșia Montană, realizând astfel o extensie geologică semnificativă în zona cu tradiție minierească din Apuseni.
Potrivit declarațiilor Euro Sun Mining, companie canadiană care deține drepturile asupra zăcămintelor din Rovina, subsolul conține rezerve de metale strategice evaluate în 7 milioane de uncii de aur (aproximativ 217 tone) și 1,4 miliarde de livre de cupru (aproximativ 635.000 de tone) în categoria resurselor măsurate și indicate. La valoarea de piață curentă, aceste cifre ar echivala cu peste 32 de miliarde de dolari doar pentru aur, iar pentru cupru, cu aproximativ 7 miliarde de dolari, rezultând o estimare totală orientativă de aproximativ 39 de miliarde de dolari. Conform reprezentanților companiei, producția anuală medie ar urma să fie în jur de 3 tone de aur și 9.000 de tone de cupru, iar exploatarea ar putea avansa progresiv pe o perioadă estimată de aproape 17 ani.
De mai bine de un deceniu, Euro Sun Mining încearcă să aducă proiectul la maturitate, însă a dat frecvent peste opoziția organizațiilor de mediu și a localnicilor care nu doresc să își vândă terenurile. Această opoziție a condus, în 2024, la un blocaj semnificativ al investiției, iar evoluția a fost tăiată din punct de vedere administrativ în contextul unor provocări legale. Citând traseul decizional, Curtea de Apel Cluj a decis, în aprilie 2024, să rămână în vigoare desființarea avizului de mediu, esențial pentru continuarea procedurilor, pe motivul unor vicii în modul în care a fost efectuată evaluarea impactului asupra mediului și în lipsa consultării transfrontalieră. Instanța a subliniat problemele din documentația de autorizare, iar ONG-urile de mediu au susținut că evaluările erau incomplete și că riscurile asociate deșeurilor miniere și efectele asupra comunităților locale nu fuseseră analizate corespunzător.
În contextul relatării apar, de asemenea, referiri despre declarații atribuite publicului, inclusiv o afirmație asociată fostului fotbalist Cristi Chivu, citată ca „îmi pare rău să o spunem”, urmate de observații despre evoluția sectorului IT și a inteligenței artificiale. Între timp, între aceste fragmente, are loc și mențiunea operațională a blocajelor anterioare, indicând cum evoluțiile juridice pot redefini perspectivele de dezvoltare ale proiectelor energetice sau miniere majoritare.
Întregul demers reflectă o interacțiune complexă între dinamica politică internă, proiecte de anvergură asupra resurselor naturale, impactul asupra mediului și reacțiile comunităților locale. În timp ce guvernul și, respectiv, partidele de opoziție dezbat strategiile de administrare a energeticii, a resurselor și a suveranității economice, proiectul de la Rovina rămâne un caz emblematic al modului în care cadrul legislativ, procedurile de evaluare a impactului asupra mediului și consensul social pot decide traiectoria unor investiții cu valoare potentială de ordinul zecilor de miliarde de dolari. În această zonă de interese conflictuale, părțile aflate la putere și cele din opoziție continuă să își argumenteze pozițiile, pe fondul unui peisaj geostrategic și economic în schimbare.
