Aproape una din cinci persoane din România în risc de sărăcie în 2025
În prelungirea fenomenelor economice recente, datele oficiale indică o vulnerabilitate semnificativă a unei părți suficiente din populație. Astfel, circa 3,47 milioane de cetățeni se aflau în sărăcie, în timp ce aproximativ 5,2 milioane făceau parte din categoria celor aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială (indicativul AROPE), o pondere ce a înregistrat o ușoară scădere de 0,5 puncte procentuale față de anul anterior. Pe de altă parte, un procent de 16,8% din populație se confrunta cu deprivare materială și socială severă, iar 5,6% dintre persoanele sub 65 de ani trăiau în gospodării cu o activitate economică foarte redusă, ceea ce reflectă o mobilitate redusă pe piața muncii.
Inchegând diferențele demografice, se observă că femeile înregistrează o rată a sărăciei ușor mai mare decât bărbații, iar cele mai expuse categorii de vârstă rămân tinerii între 18 și 24 de ani, alături de copii, cu rate de afectare de 25,8% și, respectiv, 23,6%. Absența transferurilor sociale ar fi intensificat semnificativ această situație: aproximativ 44,2% din populație ar fi trecut peste pragul sărăciei relative, iar în cazul persoanelor de peste 65 de ani ponderea celor vulnerabili ar urca la 87,9%.
Deprivarea materială severă afectează în mod explicit copiii, în proporție de 21,1%, precum și persoanele în vârstă, de 19,2%, în timp ce familiile cu copii dependenți înregistrează un risc mai ridicat de excluziune socială, ajungând la 29,4% față de 24,6% în gospodăriile fără minori. La nivel regional, cele mai mari valori ale riscului de sărăcie sau excluziune socială se înregistrează în regiunile Sud-Est, cu 38%, și Sud-Vest Oltenia, cu 36%, în timp ce București-Ilfov marchează cel mai scăzut nivel, de 13,6%.
În ansamblu, aproximativ 403.000 de persoane se aflau simultan în toate cele trei stări de vulnerabilitate analizate: sărăcie, deprivare materială severă și intensitate foarte redusă a muncii, subliniind existența unor grupuri extrem de vulnerabile în structura socială. Aceste tendințe evidențiază necesitatea unor politici și măsuri adaptate pentru reducerea vulnerabilității economice și sociale, consolidarea veniturilor, sprijinirea accesului la servicii și stimularea participării pe piața muncii, în special în rândul tinerilor și al copiilor, pentru a contracara efectele pe termen lung ale sărăciei.
În contextul general, evoluția indicatorilor de sărăcie și excluziune socială ar trebui monitorizată cu atenție, mai ales în regiunile cu ritmuri ridicate ale vulnerabilității, pentru a direcționa politici publice eficiente, corelate cu nevoile reale ale comunităților. În această direcție, datele oferite de instituții statistice necesită o interpretare atentă, orientată spre soluții practice, cu impact pe termen lung asupra calității vieții și incluziunii sociale.
