Anglia lui Tuchel se opune lui Southgate and este construită pentru a învinge echipele de top
Putem începe prin a nota că în remiza fără goluri înregistrată în disputa Angliei cu Ghana, formația condusă de Carlos Queiroz a evoluat cu o concentrare remarcabilă, adoptând cu energie intensă planul de joc al antrenorului brazilian-portughez. Astfel, echipa a pus în practică tacticile propuse și a neutralizat elemente-cheie ale sistemului pe care antrenorul tehnician Thomas Tuchel l-a implementat pentru această Cupă Mondială. Cele afirmate de Tuchel, împreună cu selecția lotului și evoluțiile echipei în meciurile din turneu anterior SUA, indică faptul că germanul este înclinat să mențină în continuare direcția stabilită, chiar și după rezultatul înregistrat în confruntarea cu Ghana de la finalul acestei etape. În aceste condiții, apare întrebarea: de ce a fost mai strălucitoare forma Angliei în confruntarea cu Croația, iar în meciul cu Ghana s-a observat o altă față a jocului? Și de ce nu pare Tuchel să își manifeste îngrijorare în legătură cu evoluția și rezultatul în al doilea meci al grupelor?
Nu este cazul să intrăm în panică pentru Anglia, dar această partidă poate fi văzută ca un semnal de verificare a realităților. La nivel central, jocul englez urmărește să atragă presiune de pe adversar, o strategie care poate implica presiune pe distribuția bilelor în întreaga schemă sau, în special, trainice ofensive în încercarea de a aduce adversarul să se avânte în zone mai sigure, în timp ce echipa menține o densitate mare în faza de construcție. Una dintre trageri este să dărâme zidul defensiv advers, pornind de la pasarea balonului înapoi către fundași sau spre portar, iar Jordan Pickford este, în această logică, parte a mecanismului de inițiere a jocului. În această etapă, mulți jucători sunt implicați în faza primară de construcție, inclusiv atacantul Harry Kane, care coboară în rol de mijlocaș defensiv pentru a forța adversarii să iasă din jumătatea proprie.
Când adversarii fac pasul înainte, Anglia caută accelerarea jocului și direcționarea mingilor către atacanți care pătrund pe spații libere din spatele apărătorilor. Ceea ce Tuchel pregătește și la nivelul lotului său, așa cum s-a menționat, implică un grup de aproximativ 14 sau 15 titulari care se potrivesc acest rol: centrulapărătorii John Stones și Marc Guehi se descurcă bine cu mingea, pentru a atrage presiune, iar Kane, în rolul deplaymaker avansat, poate trimite pase lungi precise către coechipierul Luis Diaz. În aval, Jude Bellingham, Morgan Rogers, Anthony Gordon, Marcus Rashford, Bukayo Saka și Noni Madueke reprezintă sportivi cu alergare puternică, capabili să pătrundă în spații neacoperite de un număr redus de apărători.
În esență, obiectivul Angliei este de a trage lichefierea defensivei adverse din forma sa, pentru a exploata spațiul creat. De ce au avut britanicii performanțe mai bune împotriva Croației? Răspunsul poate fi legat de modul în care Zagrebul Croației a ales să presioneze din față, strategie pe care o parte a adversarului a încercat să o execute, dar care a fost contracarată prin faptul că Ereţul Anderson și Kane au retras verticala în zona de construcție iar fundașii englezi au identificat cu ușurință situațiile de atac și au practicat o valoare directă în jocul spre alergătorii aflați în poziții favorabile, cu spații disponibile în doar câțiva apărători croați.
Se remarcă o tendință în fotbalul internațional: multe echipe optează pentru o defensivă cu linie avansată și presiune om la om, în contextul în care adversarii cu valoare potențială nu primesc controlul balonului în zona propriului but. Echipa Angliei, în această dinamică, se adaptează pentru a exploata acele spații deschise. În clasamentul mondial, Anglia ocupă o poziție înaltă, iar această configurație poate reflecta și o înțelegere a modului în care se poate răspunde presiunii și se poate transforma în acțiuni eficiente pe teren. În același timp, este posibil să existe și un anumit element de nuanță în ceea ce privește ritmul jocului, alternanța între jocul din faza defensivă și atacul din tranziție, caracteristici care conturează identitatea echipei pe scena internațională. Toate acestea se înscriu în cadrul general al unei abordări echilibrate, orientate spre jocul ofensiv cu o pregătire defensivă solidă, în căutarea menținerii controlului asupra partidei și a exploatării spațiilor de pe teren, în funcție de distribuția adversarilor și de dinamica meciului.
