Anglia îmbrățișează haosul, dar controlul este esențial pentru a câștiga marile premii
Ținta unei reveniri prin „acceptarea haosului” a caracterizat începutul drumului Angliei către reabilitare după umilirea suferită în semifinala Cupei Mondiale, în fața Argentinei. În fața campionilor mondiali și europeni în exercițiu, Spania, în Liga Națiunilor disputată pe Wembley, antrenorul Thomas Tuchel a învățat lecția dură că haosul necontrolat nu poate fi o strategie câștigătoare la nivelul edițiilor de vârf. Spania este o echipă care stă în control, nu în haos, iar acest lucru explică de ce este o formație despărțită în avalanșe de trofee, în timp ce Anglia a rămas o echipă cu un palmares slab în ultimii ani, fără succes major la nivelul iubitei bătute în 1966. Ocaziile pentru fani au fost evidente în înfrângerea cu 3-2, cu toate momentele captivante, în timp ce echipa lui Tuchel a pătimit din nou în fața similarelor adversarilor în această vară, când Spania își păstrează seria neînfricată în 39 de meciuri. După ce englezii au încercat să se apere replicând stilul de pase al adversarilor, dar fără echivalentul calității, iar să își construiască proprie „DNA-ul”, așa cum este celebrat în discuții, s-a început o schimbare: în momentul când ghidajul ofensiv a fost regăsit prin putere și viteză, Anglia a reușit să amenințe poarta adversă. Încă din minutul 36, când Marc Guehi a oprit o acțiune cu o degajare greșită spre Lamine Yamal, a apărut misterul cum englezii au rămâi cu gol doar o singură dată la pauză. Ferran Torres a fost declarat offside pentru un gol, iar James Trafford a respins o oportunitate excelentă, înainte ca șutul său în fața golului să nu atingă cadrul, fiind apoi trimis în afara porții. Anglia a profitat de aceste momente de revenire pentru a fi în frunte la pauză, grație execuțiilor lui Anthony Gordon, cu un șut liniștit, și golului înscris de cap Harry Kane, deviat de o atingere norocoasă. Penalty-ul ratat al lui Kane, aproape de începutul părții a doua, a devenit un moment decisiv, când a lovit bara după o alunecare și inspirate atingeri repetate. În acest context, O’Reilly a cedat posesie în zona de construcție, permițând egalarea prin Alex Baena, iar în minutul 74, Mikel Oyarzabal, introdus ca schimbare ulterior și recunoscut pentru golul său în finala Euro 2024 din Berlin, a așezat meciul la distanța finală. Dacă se poate vorbi despre un meci nereușit pentru cuplul defensiv al lui Manchester City, Guehi și O’Reilly, nu a fost mai puțin dificil pentru Jarell Quansah, titular în locul revenitului Trent Alexander-Arnold. Deși prestația sa nu a fost la înălțime pentru un fundaș dreapta natural, ambiția tânărului jucător a atras comentarii despre potrivirea sa în această postură. Este greu de spus cum ar fi stat meciul dacă Kane ar fi transformat penalitatea, însă nici acest gând nu s-a materializat. „Pe altă zi, am fi putut câștiga”, a declarat Kane, însă această zi nu a fost alta, iar Anglia nu a obținut victoria. Abordarea mai îndrăzneață a echipei în primele 25 de minute de joc a deschis perspectiva unui succes istoric, însă defensea naivă a făcut ca Guehi și O’Reilly să ofere oportunități adversarilor, care au știut să valorifice aceste momente. La fel ca în semifinala cu Argentina, Anglia a condus prin golul lui Gordon și, în final, a cedat, însă de această dată s-a opus spre a nu se retrage cu coada între picioare, rămânând în joc până la final.
