Anglia construiește o atacare menită să provoace Australia
Este greu de spus dacă este doar entuziasm sau dacă merită o apreciere depline: în acest sezon, la activul de atac cu ritm al Angliei există două semne clare de optimism. În timp ce Pakistanul beneficiază de condiții favorabile pe teren propriu, England a fost nevoit să se adapteze la retragerea lui Ben Stokes, iar ceea ce a rezultat este o apariție încurajatoare. Un grup format din patru pachete de aruncători rapizi — Ollie Robinson, Jofra Archer, Josh Tongue și Gus Atkinson — a reușit să îndepărteze echipa oponentă la 110 puncte în al doilea test de la Lord’s, iar potențialul lor pare să fie semnificativ, cu o contribuție notabilă a modurilor în care fiecare dintre ei completează ceilalți.
După victória din primul test de la Headingley, căpitanul Joe Root a subliniat că băncile de arunci ai noilor săi oameni nu știu încă cât de bine pot evolua și a apreciat varietatea pe care o oferă acest grup. Root a sugerat că această formație este înaintea stocurilor sale anterioare de jucători, când, în calitate de căpitan, obișnuia să apeleze adesea la olandeze dreptăra James Anderson, Stuart Broad, Chris Woakes și Ben Stokes. Diferența cea mai evidentă dintre noua trupă și vechile garnituri este viteza, un aspect intensificat de decizia Angliei de a privilegia arcașii care ating viteze mari în campania de peste iarnă, în urma înfrângerii suferite în Ashes. Archer a atins în deschiderea cea mai rapidă a carierei sale 95 mph pe al doilea zi de la Lord’s, în timp ce Robinson a avut o marjă de aproximativ 78 mph la celălalt capăt. Viteza medie a lui Tongue în seria respectivă este, de fapt, mai mare decât cea a lui Archer, deși Archer a lansat un procentaj mai mare de mingii peste 90 mph. Atkinson apare imediat după Tongue și Archer, iar colegul său a glumit că ar putea juca până la 40 de ani având în vedere cum colegii săi împart sarcina.
„Este o combinație bună de atac”, a comentat fostul căpitan al Angliei, Michael Vaughan. „Toți pot progresa și aceasta este un semn foarte bun. Ordinea de lovire este probabil cea mai ușoară pe care am văzut-o să dea în cap, dar acest atac, în modul cum se prezintă, va provoca echipele care bat mai bine. Vor provoca destul de serios linia de la Australia, dacă vor continua în același ritm.”
Analiza tăcerii în fața adversarilor arată un Robinson util ca metronom al asaltului. Chiar dacă nu impresionează prin viteză, el compensează prin precizie și control, iar în timpul celor trei Teste de vară, a adunat 17 răsturnări, cu o medie de 8,84. Pe teren favorabil englezilor, Robinson a reușit să păstreze în fața batmanilor adversi o anumită disciplină a lungimii mingilor: aproximativ 70% dintre mingile sale au fost lansate de la o înălțime constantă, iar Atkinson urmează cu procentajul de 52%. Această precizie a deschis calea pentru ca Robinson să testeze constant defensiva oponenților, oferindu-le foarte puține lovituri de răspuns.
În vârful performanțelor, ambiția este clară: arcerii de la boxă le revine responsabilitatea de a pregăti terenul pentru jocul de coardă alcelorlalți, iar modul în care aceștia au gestionat încărcarea printr-un plan comun promite să ofere alternative pătrunzătoare în fața unui adversar mai bine pregătit. Deși cadrele îl surprind pe Archer cu o voință de a juca până la vârsta matură, dat fiind ritmul echipei, el este însoțit de o generație de bătăi de mână, fiecare având roluri diferite, iar împreună ele dau senzația de echipare atentă.
Specialiștii arată un teren în care această formație poate să se impună în fațațiile viitoare, iar comentariile din teren indică clar faptul că binomul de atac poate să atace cu succes ordinele de lovire adversare. În ansamblu, selecția de la Lord’s sugerează că Anglia speră să transforme o perioadă de adaptare într-o eră a constanței în performanța de atac cu ritm, punând în valoare calitățile fiecărui jucător și echilibrul pe care îl pot aduce în echipă.
