Ambalajele din plastic contamină alimentele din frigider
Un studiu recent arată că ambalajele din plastic pot favouriza transferul unor substanțe chimice în peștele depozitat acasă, atât în frigider, cât și în congelator. Cercetarea, efectuată în colaborare cu o universitate italiană, a fost realizată în condiții reale de depozitare domestică și marchează pentru prima dată înregistrarea migrației acestor compuși la temperaturi scăzute. În cadrul proiectului au fost analizate trei tipuri proaspete de pește și mai multe alternative de ambalaj, pentru a evalua Dacă plasticul poate elibera componente chimice în alimente în timpul păstrării la rece. Primele constatări semnalează că fenomenul nu este limitat la căldură excesivă, ci poate apărea și în condițiile obișnuite din gospodării.
Echipa de cercetare a cercetat mai multe clase de substanțe adăugate frecvent în materiale plastice pentru a le conferi flexibilitate și durabilitate. Astfel, au fost inspectate grupuri precum plastifianți clasici, esteri organofosforici, derivate ale bisfenolilor și substanțe alternative folosite ca înlocuitori. Printre materialele testate s-au numărat tăvi din polistiren, bucăți de ambalaj biodegradabil, folii transparente și pungi pentru congelare. Au fost selectate trei tipuri de pește pentru monitorizare: somon, ton și merluci, iar probele au fost depozitate la două intervale de temperatură: 4 grade Celsius timp de 48 de ore, respectiv minus 18 grade Celsius timp de 30 de zile. Indiferent de scenariu, rezultatele au indicat existența migrației substanțelor din ambalaj în carne sau în fileul de pește, iar în unele cazuri ratele de transfer au fost foarte ridicate, atingând valori apropiate de total în cazul unor componente.
Principalul determinant al expunerii este timpul de contact dintre aliment și ambalaj. Cu cât produsul este ținut mai mult în recipientul de plastic, cu atât cresc șansele de absorbție a aditivilor chimici. În scenariul cel mai riscant identificat, merluciul a fost depozitat în congelator timp de o lună într-un container biodegradabil, iar în cazul celei mai puțin riscante situația a fost refrigerarea în pungi obișnuite din material plastic. Analizele au relevat că anumite substanțe se transferă în proporții semnificative, iar în unele cazuri s-a observat un transfer aproape complet al anumitor compuși în timpul expunerii.
Din perspectiva riscului toxicologic, bisfenolul A iese în evidență ca principal factor de îngrijorare. În multe dintre scenarii, pragurile de siguranță stabilite de autorități au fost depășite în evaluările efectuate, iar contribuția majoră la aceste rezultate a fost atribuită unei singure componente. Fenomenul s-a agravat în ultimii ani, iar autoritățile de reglementare au intensificat măsurile pentru protecția consumatorilor, printre obiective fiind reducerea aportului zilnic permis pentru această substanță. Pe lângă substanțe, discuțiile despre alternativele de ambalaj se concentrează pe opțiuni mai sigure din punct de vedere al contactului cu alimentele.
De-a lungul anilor, s-au sugerat măsuri preventive clare pentru gospodării. Una dintre cele mai simple soluții este transferarea imediată a peștelui din ambalajul original în recipiente curate, o soluție care poate reduce expunerea la substanțe din plastic. Opțiunile de stocare în recipiente din sticlă sau oțel inoxidabil sunt recomandate de specialiști, deoarece aceste materiale nu eliberează compuși în alimente. În timp ce etichetele indică adesea „fără BPA”, experții atrag atenția că această etichetă nu garantează în mod automat securitatea produsului, fiind necesare verificări suplimentare privind compatibilitatea cu alimentele și propriile condiții de depozitare.
Pentru consumatori, principalele recomandări rămân pragmatic și ușor de implementat: optarea pentru recipiente compatibile cu frigiderul și congelatorul din sticlă sau oțel inoxidabil, reducerea timpului de păstrare în ambalaje din plastic, și preferința pentru cumpărături în baie sau cumpărături lenite, unde este posibil să se mențină produsele în ambalaje sigilate până la momentul depozitării în recipientele sigure. Deși cautările continuă să clarifice nivelul exact al riscului la nivel populațional, soluțiile de minimizare a expunerii sunt rezonabile, sigure și eficiente în cazul depozitării peștelui acasă. În contextul reglementărilor în evoluție, consumatorii sunt încurajați să adopte practici simple, cum ar fi folosirea containerelor din sticlă și evitarea expunerii prelungite a alimentelor la ambalaje din materiale plastice, pentru a susține o alimentație sigură la frigider și congelator.
