Alexandru Rogobete propune o reformă în Sănătate: construirea, nu doar reducerea
Într-o postare publică pe rețeaua socială, un fost ministru al Sănătății subliniază că reformele din sectorul medical trebuie să fie însoțite de finanțare adecvată, avertizând că doar reducerile de cheltuieli nu pot asigura sustenabilitatea sistemului. El rememorează perioada în care a ocupat acest portofoliu, când lista medicamentelor compensate și gratuite a fost extinsă de două ori într-un interval de zece luni, iar afirmațiile sale indică faptul că, în această perioadă, au fost introduse 74 de medicamente noi și s-au extins indicațiile terapeutice pentru alte 29, totalizând 103 decizii care, potrivit spuselor sale, au facilitat accesul la tratamente pentru un număr mai mare de pacienți. În a doua fază a acțiunilor, s-au adăugat încă 14 medicamente noi în Programul Național de Oncologie.
Fostul oficial evidențiază, însă, necesitatea ca creșterea accesului la tratamente moderne să fie însoțită de asigurarea finanțării necesare pentru ca aceste terapii să ajungă efectiv la pacienți. El subliniază faptul că deschiderea accesului la terapii avansate nu poate avea sens dacă bugetele nu sunt alocate în mod adecvat pentru implementare și livrare la nivel practic. În opinia sa, gestionarea sistemului de sănătate nu poate fi rezolvată printr-o singură abordare, cum ar fi reducerea cheltuielilor, deoarece această strategie nu poate asigura sustenabilitatea pe termen lung. Este nevoie ca autoritățile să examineze modalitățile prin care finanțarea poate deveni predictibilă, în timp ce resursele sunt direcționate către rezultate concrete în materie de performanță și calitate a serviciilor.
În viziunea fostului ministru, reforma reală în domeniul sănătății înseamnă să se construiască un sistem mai bine structurat, să se ofere echilibru, dialog și viziune, iar statul să identifice exact zonele în care este necesară o investiție mai mare, fără a compromite echilibrul bugetar. El mai afirmă că reformele și investițiile trebuie evaluate în funcție de impactul lor asupra pacienților, deoarece adevărata reformă nu se rezumă la tăieri, ci la construcția unui sistem în care cheltuielile sunt direcționate către rezultate tangibile și sustenabile.
În încheiere, mesajul indică faptul că este necesară o abordare comprehensivă, care să combine reducerea eficientă a costurilor cu risipirea resurselor în zone neesențiale, pentru a asigura o finanțare stabilă și predictibilă, orientată spre furnizarea de tratamente moderne oamenilor care au nevoie de ele. Reformarea reală este vizualizată ca un proces de consolidare a capacităților instituției, de creștere a transparenței și de angajament comun pentru o sănătate publică mai echilibrată și mai responsabilă din punct de vedere financiar.
