SĂRBĂTOARE MARE PENTRU CREȘTINII ORTODOCȘI: ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

Pe 14 septembrie, creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinismului. Această zi de mare însemnătate amintește atât de aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena, cât și de readucerea lui la Ierusalim după ce fusese luat de perși. Sărbătoarea, marcată cu cruce roșie în calendar, este o zi de post aspru și profundă trăire spirituală, prilej de rugăciune, smerenie și cinstire a jertfei Mântuitorului.

Ziua de 14 septembrie marchează două evenimente importante în lumea creștină, mai exact: Aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și Înălțarea solemnă a Crucii în fața poporului.

Conform tradiției bisericești, Sfânta Împărăteasă Elena a găsit pe Golgota trei cruci: a Mântuitorului și pe cele ale celor doi tâlhari răstigniți alături de El. Pentru a descoperi care era cu adevărat Crucea lui Hristos, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a rânduit o încercare printr-un semn dumnezeiesc: a fost adusă o femeie grav bolnavă, iar cele trei cruci au fost atinse, pe rând, de trupul ei. La atingerea primelor două, nu s-a petrecut nimic.

Când femeia a fost atinsă de Crucea lui Hristos, aceasta s-a vindecat pe loc, spre uimirea tuturor. Astfel a fost recunoscută adevărata Cruce a Domnului, cea care a devenit simbol al biruinței, al mântuirii și al vieții veșnice.

În amintirea acestui eveniment, la 14 septembrie 335, Patriarhul Macarie a înălțat Crucea în Biserica Învierii din Ierusalim, înaintea unei mulțimi numeroase de credincioși.

După ce a fost furată de perși, împăratul bizantin Heraclius a readus Crucea în 628, eveniment marcat printr-o nouă înălțare solemnă. De atunci, Biserica prăznuiește anual Înălțarea Sfintei Cruci, ca zi de post și rugăciune, dar și ca aducere-aminte a puterii și biruinței prin jertfa Mântuitorului.