Parastasele și pomana sunt două dintre tradițiile creștine care ne ajută să pomenim și să cinstim memoria celor dragi care au trecut în lumea de dincolo. Este important să înțelegem semnificația și diferența dintre aceste obiceiuri.
Parastasele sunt slujbe religioase speciale, în care ne rugăm lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiți. Ele pot fi atât personale, când sunt făcute pentru un anumit individ, cât și comune, în care se pomenesc mai multe persoane decedate. Parastasele pot fi săvârșite la anumite intervale de timp, cum ar fi la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni și apoi anual până la 7 ani. Aceste date au semnificații religioase specifice și aduc aminte de momente importante din viața Mântuitorului Iisus Hristos.
“Slujba parastaselor este o pomenire pentru cei adormiți. Acest cuvânt vine din limba greacă care înseamnă ‘a mijloci’ sau ‘a te pune în locul cuiva’, așadar, ca să înțelegem mai bine, noi cei din lumea aceasta facem rugăciuni către Bunul Dumnezeu, mijlocim pentru sufletul celui care nu mai este printre noi. Parastasele, dacă stăm să ne gândim bine, sunt pe de o parte niște parastase personale, iar pe de altă parte sunt parastase comune. Cele personale sunt făcute celui decedat, se fac anumite slujbe la 3 zile, aducându-ne aminte de faptul că Mântuitorul Nostru Iisus Hristos a stat în mormânt 3 zile, se fac la 9 zile, aducându-ne aminte că la ceasul al 9-lea Mântuitorul Nostru, când era pe Cruce i-a spus tâlharului că ‘astăzi vei fi cu mine în rai’. De asemenea, se face parastas la 40 de zile, acesta fiind cel mai important dintre toate parastasele aducându-ne aminte de faptul că la 40 de zile Mântuitorul Nostru Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, așadar, și noi avem nădejdea că după 40 de zile sufletul se înalță la ceruri pentru a primi judecata particulară, după care, parastasele se fac la 3 luni, la 6 luni și la 9 luni, după care se fac din an în an până la 7 ani. ” – a declarat, pentru Canal Sud, Preotul Alin Badea de la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul.
Este fundamental să înțelegem că, în tradiția ortodoxă, credem în înviere și viața de dincolo. Termenul “neființă” nu are loc în această credință, deoarece credem în continuarea vieții sufletului după moarte. Prin urmare, parastasele ne ajută să mijlocim pentru sufletele celor decedați, rugându-ne pentru odihna și mântuirea lor.
“Este greșit să spunem că persoanele dragi au trecut în neființă, nu are cum să treacă în neființă noi suntem creștini ortodocși, credem în înviere, deci există viața de dincolo. Există exemplul Mântuitorului Nostru care a înviat din morți, deci, trecerea în neființă este un termen care nu își are origine creștină. ” – a adăugat preotul.
Pe de altă parte, pomana reprezintă tradiția de a împărți alimente și bunuri celor din comunitate sau celor în nevoie în numele celui decedat. Acest act de generozitate și caritate poate fi făcut oricând dorim, atât pentru cei care sunt în viață, cât și pentru cei care au plecat dintre noi.
“Facem o amestecare între termenii de a face pomană și a face parastas, trebuie să luam acești termeni diferit. Sunt tradiții creștine ambele, dar sunt diferite. Dacă parastasul se referă la slujbă în mod special, pomana se referă la împărțit, adică a împărți celui care nu mai este printre noi. Putem să împărțim oricând dorim, atât pentru noi cei care suntem în viață cât și pentru cei care nu mai sunt printre noi “. – adaugă acesta.
Atât parastasele, cât și pomana sunt tradiții creștine importante, dar au scopuri și semnificații diferite. Parastasele sunt slujbe religioase de pomenire și rugăciune pentru cei decedați, în timp ce pomana implică acte de generozitate în numele celor dragi.
