Deconectarea de natură este în creștere în multe societăți moderne din cauza vieții urbane și are un cost tot mai mare asupra bunăstării umane prin promovarea unor temeri nefondate față de alte forme de viață.
Potrivit cercetătorilor, oamenii care nu părăsesc deloc orașul sunt rezervați în ceea ce privește ieșirile la picnic, mersul la pescuit sau mersul cu cortul în pădure.
Asociația Americană de Psihologie definește biofobia ca fiind ,,teama față de anumite specii”. Cele mai frecvente biofobii includ frica de păianjeni (arahnofobia), frica de paraziți (parazitofobia), frica de șerpi (ofidiofobia), frica de microbi și germeni (miofobia).
Evitarea interacțiunii cu natura poate duce la anxietate accentuată, împiedicând oamenii să se bucure de numeroasele beneficii pe care natura le poate oferi, atât fizice, cât și mentale.
Se estimează că mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în zone urbanizate, departe de viața sălbatică.
Cercetătorii interesați de acest fenomen au început, prin urmare, să exploreze motivul care stă la baza fobiilor de natură în societățile moderne. O ipoteză care încearcă să explice acest fenomen indică faptul că traiul în zone urbanizate este cauza principală a fricii de natură.
Pe măsură ce societățile umane se urbanizează tot mai mult, oamenii riscă să piardă legătura cu lumea naturală și să dezvolte interacțiuni tot mai negative cu natura.
Este timpul ca lumea să reevalueze relația cu natura fiindcă viitorul bunăstării ar putea să depindă de acest lucru.
