COLINDE SPECIFICE ANULUI NOU

Anul Nou este marcat în comunitatea românească de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul și de jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Colindatul constituie un obicei străvechi, precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă o casă bună cu creștinismul.

„Sorcova vesela”, aşa cum se numeşte cântecul astăzi, nu a avut întotdeauna aceeași versiune. Se spune că, încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Hr., când Anul Nou începea la 1 martie, exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace si de onoare.

Una dintre legende vorbeşte despre Sfântul Vasile, care l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea şi lui o zi, iar Dumnezeu i-a dat cea dintâi zi a anului, Anul Nou. De bucurie, Sfântul Vasile a luat un clopoţel, a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze. Astfel s-a născut obiceiul sorcovitului.

Versuri:

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul și la mulți ani!

Plugușorul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de la sate care se practică de Anul Nou. Mersul cu Plugușorul este legat de dorința celor care munceau pământul ca anul viitor să fie mai bogată recolta. În noaptea de 31 decembrie, mai mulți copii și tineri se strâng în cete și pornesc a colinda din casă în casă, pocnind din bici, strigând tare și sunând din clopoței. După ce spun versurile specifice, colindătorii primesc mici daruri.

Versuri:

Aho, aho, copii si frati,
Stați puțin și nu mânați,
Langă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Mâine anul se înoiește
Plugușorul se pornește
Și începe a ura
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omătu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug

Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai..

S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în șase,
Cât vita de groasă.
El in scari s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
În coada codalbeni,
În frunte tintăței.

Ia mai mânați, măi, flăcăi!
Hai, hai..

Cu luna, cu săptămâna,
Își umplu cu aur mâna

Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.

Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai..

Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru seceratorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Și neveste tinerele.

De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de vită-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!

Sursă foto: România TV