ISTORIA PORTULUI POPULAR ROMÂNESC

Ce este portul popular românesc

Portul popular românesc ca și întreaga artă populară (arhitectură, crestături în lemn, ceramică, etc.) s-a născut și a dăinuit pe teritoriul țării noastre din cele mai vechi  timpuri. Istoria ne spune că dacii erau îmbrăcați la fel cu țăranii noștri de la munte: „Îmbrăcămintea lor era un fel de tunică până la genunchi, strânsă c-o cingătoare peste mijloc, ițari largi legați la gleznă cu sfoară sau varați în opinci, pe deasupra o manta largă, fără mâneci, încopciată pe umăr.

Originea portului romanesc

Mărturii despre originea portului romanesc se văd pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi. Croiala lunga și larga a cămășii tradiționale, portul ițarilor la bărbați și fuste largi la femei, sumanele groase au rămas aceleași și în zilele noastre. Prin descoperirea figurinelor de lut, de la Carna-Craiova, din epoca bronzului, s-au constatat în îmbrăcăminte elemente ce corespund costumului romanesc. Grăitoare este piesa din spate (de la brâu în jos) și anume opregul care astăzi se poartă în Banat, pe care se întrezăresc franjurile. Documente ale originii portului nostru sunt și unele însemnări literare și istorice, unele opere de artă. Astfel, în zugrăveală de pe biserici se văd adeseori și ctitorii, țărani îmbracați în costum popular romanesc. Imagini ale portului nostru găsim de asemenea în unele fresce și pe unele porți ca la Episcopia de Râmni Vâlcea, pe a cărei poarta de la intrare se vede o Fecioară  în ie tradițională, zavelci și poale. Picturile de lemn sau pe sticlă înfățișează de asemenea elemente ale costumului românesc.

Toate aceste mărturii care s-au păstrat de-a lungul timpurilor sunt adevărate documente ale originii și continuității românilor pe pământul vechii Dacii.

Definiția portului popular

De obicei prin portul popular romanesc se înțelege îmbrăcăminte țăranilor din sate, formata în cadrul unei colectivități restrânse, având materialul și modelele de croit aceleași, păstrându-și originalitatea, cu un ritm lent de schimbare, fără intervenția directă a modei, cu o etnicitate și expresivitate de manifestare proprie.

 Acest articol este menit să ofere o imagine globală a costumului popular din această parte a țării, aducând unele precizări asupra tipologiei sale, aprofundând unele fenomene nu numai așa cum reies din documentele existente ci și din realitățile etnografice locale. În acest sens am ținut cont că evoluția istorică a acestui port popular românesc este strâns legata de dezvoltarea economico-socială a acestor plaiuri. La descrierea evoluției pentru portul popular românesc s-a avut în vedere, că de-a lungul istoriei, între Moldova și Transilvania s-au statornicit și dezvoltat legături multiple: economice, politice și culturale, care s-au împletit în variate chipuri. La nivelul economiei și vieții tradiționale țărănești, aceste legături au avut un caracter permanent, manifestându-se pe diferite planuri. În acest sens subliniem încadrarea costumului românesc în tipologia costumului femeiesc cu fota, denumit aici că și în Moldova “catrința” și acelui bărbătesc cu cioareci – ițari încrețiți pe picior și a sumanului cu falduri.

 Costum popular de femei 

La costumul moldovenesc femeiesc cunoaștem ștergarul alb care se servește la acoperirea capului, cămașă lungă într-una – mai demult – cu poalele separate, mai recent – îmbrăcate direct pe corp, dat fiindcă în portul popular romanesc nu exista rufărie. Costumul transilvănean de pe aceste meleaguri se deosebește în componenta de cel moldovenesc prin faptul că nu are brâu, iar în locul catrinței se poarta doua “zadii” (piese dreptunghiulare), ce se prind perpendicular de talie în fata și în spate. Ștergarul alb de cap a fost demult înlocuit cu năframă procurată din comerț. Sumanul și piesele din piele sunt în schimb aceleași.

Costum popular bărbați

Spre deosebire de cel femeiesc, costumul bărbătesc are o componentă unitară, cămașă este aranjată peste pantaloni “cioareci” , “ițari” care se poartă cu crețuri, iar cu “șerparul” sau “chimirul” se încinge mijlocul peste cămașă. celelalte piese care îl alcătuiesc sunt asemantoare cu costumul femeiesc. Dacă unele elemente componente cum sunt: fusta femeiască, cioarecii, croiala cămășii bărbătești au suferit unele schimbări, materialul de bază a rămas în schimb același. Modificări importnate și-au pus pecetea pe sorț, pe vesta bărbătească, precum și pe modul de ornamentare și coloritica lor.

Portul popular românesc de astăzi are un caracter nemijlocit sărbătoresc. Dezvoltarea costumului popular în zilele noastre stagnează, datorită în primul rând schimbării funcționalității sale. De altfel, portul popular românesc actual constituie o variantă reușită a celui tradițional, dar în concordanță cu pretențiile contemporaneității.

Sursa: Ocaua.ro