Tragedia avionului cargo de la Miami: ultimele minute ale zborului dezvăluie ce s-a întâmplat

Un raport preliminar al Agenției de Siguranță în Aviație (NTSB) sugerează că, la aproximativ patru minute înainte de autorizarea aterizării, un controlor de trafic aerian a transmis unei alte aeronave informații despre intensitatea și direcția vântului. În comunicarea respectivă era menționată prezența rafalelor de până la 25 mph (aproximativ 40 km/h) din direcția sud, informație care însă nu a ajuns la echipajul aeronavei cargo. Conform documentului, standardele federale prevăd necesitatea comunicării clarificării direcției și a vitezei vântului atunci când există o componentă de vânt din spate la aterizare, o situație care poate afecta manevrabilitatea și distanța de oprire. Într-un caz tragic petrecut la Miami, pe 6 septembrie, pe Aeroportul Internațional, un avion Boeing 767 care transporta colete pentru o firmă de curierat a aterizat cu aproximativ 366 de metri după capătul pistei, după ce a parcurs o distanță de aproximativ trei sferturi de milă de la momentul contactului cu pista. Nava avea o viteză de aproximativ 296 km/h în momentul atingerea pistei, după care a părăsit suprafața de rulare cu o viteză de aproximativ 210 km/h, lovind echipamentele aeroportului, o dubă în care se aflau angajați ai unei firme de curățenie a aeronavelor și trecând peste gardul aeroportului pentru a implica și o mașină aflată pe un drum public. Cinci persoane din dubă au murit, iar altele două au fost grav rănite, alături de șoferul celui din urmă. Piloții au suferit răni ușoare. Experții indică faptul că o vânt din spate poate spori viteza vehiculului față de sol, reducând distanța disponibilă pentru oprire și complicând aterizarea, în special în condiții de rafale puternice. Cu toate acestea, un raport preliminar nu stabilește în mod definitiv că omisiunea avertizării despre vânt a fost cauza accidentului. În timp ce turnul de control nu a transmis toate informațiile considerate esențiale, un fost membru al comitetului de anchetă subliniază că lipsa unei singure informații nu ar fi fost suficientă de sine stătător pentru a provoca prăbușirea, sugerând că accidentele aviatoare rezultă adesea dintr-o combinație de factori. Documentul arată că unul dintre piloți a avertizat în mod repetat despre apropierea de aterizare cu o viteză excesivă, iar după contactul cu pista avertismentele au continuat. Înregistrările din cabină indică faptul că unul dintre pilot a răspuns cu inconsecvență, în timp ce aeronava emitea mai multe avertismente automate despre viteză de coborâre și proximitatea terenului. Conform datelor, cei doi piloți erau la prima ieșire în mandat comun de zbor în ziua accidentului. Analiza indică faptul că frânele au fost aplicate și apoi eliberate în momentul în care motoarele se pregăteau pentru eventualele manevre de revenire, iar frânele au fost reacționate când mai rămăseseră aproximativ 415 picioare (aproximativ 127 de metri) până la limită. În prezent, autoritatea de anchetă nu a stabilit cauza primară a incidentului, investigația fiind în continuare în desfășurare pentru a identifica toate elementele relevante care au condus la tragicul dezastru. În contextul acestei analize, experții subliniază importanța unei colaborări mai stranse între controlorii de trafic și echipajele avionelor, precum și necesitatea evaluării riguroase a condițiilor meteorologice și a comunicării în timp real pentru a preveni situații similare în viitor.