Cum să te îmbraci în avion! Ce spun însoțitorii de bord despre riscurile pentru sănătate
Motivul este contactul direct al pielii cu suprafețe utilizate de numeroși pasageri, care nu sunt întotdeauna curățate sau dezinfectate în mod complet între zboruri. Cercetările au arătat că anumite microorganisme pot supraviețui pe aceste suprafețe pe durata unor zile, iar rezultatele unui studiu efectuat de cercetători de la o universitate din Statele Unite indică faptul că unele bacterii pot rămâne viabile până la o săptămână pe anumite materiale din interiorul aeronavelor. Totuși, prezența pe o suprafață nu înseamnă automat că atingerea acesteia va genera o infecție, pentru că supraviețuirea bacteriană pe o suprafață, transferul către piele și apariția unei boli reprezintă etape distincte care pot să nu aibă loc în toate cazurile.
Curățenia în avion este influențată de timpul disponibil la sol și de procedurile fiecărei companii aeriene. În situațiile cu escale scurte, echipele prioritizează eliminarea deșeurilor și pregătirea cabinei pentru destinația următoare, iar acțiunile de igienizare a măsuțelor și a cotierelor pot depinde de acest interval. Aspirația scaunelor textile și igienizarea tapițeriei din piele apar de regulă în cadrul operațiunilor de curățenie mai extensive, efectuate în regim de noapte, când intervențiile asupra scaunelor și a zonelor din jurul lor pot fi mai ample. Prin urmare, nu este corect să se afirme că scaunele nu sunt curățate între zboruri, dar este adevărat că frecvența și amploarea curățeniei variază în funcție de companie, de tipul aeronavei și de timpul disponibil.
Unele studii au analizat durata de viabilitate a bacteriilor pe diverse materiale utilizate în interiorul aeronavelor. În cadrul acelor teste, au fost evaluate șase tipuri de suprafețe: cotieră din cauciuc, măsuță din plastic, material textil din buzunarul de pe spătar, jaluzele de plastic, tapițeria scaunului și butonul metalic din tocătura toaletei. Suprafețele au fost dezinfectate înainte de a fi contaminate cu două tulpini bacteriene, inclusiv una rezistentă la anumite antibiotice, iar mediul de experiment a fost aproximativ similar cu temperatura și umiditatea întâlnite în cabină. Rezultatele au arătat diferențe în funcție de material: în timp ce o bacterie rezistentă a rămas viabilă în jur de șapte zile pe suprafața din material textil a buzunarului de pe spătar, o altă bacterie a rezistat, în cazul cotirelor, aproximativ trei până la patru zile, iar pe suprafețe mai netede, cum este butonul metalic din toalete, perioada de supraviețuire a fost limitată la 48 de ore. Dispozițiile diferite ale acestor rezultate sunt în mare parte legate de natura materialului: țesăturile sau cauciucul poros pot găzdui numeroase cavități microscopice în care organismele pot persista mai mult timp, în timp ce suprafețele netede, precum metalul, oferă condiții mai puțin favorabile pentru supraviețuire.
În această lumină, este important să se întărească în practică ideea că igiena cabinei este o componentă complexă, adaptată contextului operațional al fiecărei curse, iar afirmația despre curățenie completă între zboruri nu poate fi făcută în mod universal. În definirea procedurilor de curățenie, companiile aeriene țin cont de vremea de zbor, de timpul la sol și de reglementările interne, cu scopul de a asigura un nivel rezonabil de igienă, fără a compromite programul de operare. De asemenea, gestionarea igienei nu se limitează la suprafețe decorative: măsurile includ eliminarea rapidă a deșeurilor, dezinfectarea zonelor de contact frecvent, precum butoanele de la toalete, levierele și mânerele de pe scaune, precum și reacordarea cabinei în funcție de timpul disponibil pentru următorii oameni la bord. În concluzie, deși contactul cu suprafețe atinse de numeroși pasageri poate constitui un canal de transfer potențial, această situație este doar una dintre etapele posibile în procesul complex care poate sau nu să conducă la o infecție, în funcție de multiple variabile fiziologice și de igienă. Un transfer de informații corect, contextual și echilibrat, în cadrul unei analize responsabilități, poate contribui la o înțelegere mai clară a riscurilor reale, fără alarmism inutil.
