Traian Băsescu denunță incompetența din spatele blocajului PNRR
Fostul șef al statului Traian Băsescu a analizat eșecul legii salarizării, subliniind că responsabiliatea pentru situația actuală trebuie împărțită, iar administrația centrală poartă o parte din vină. El a comentat că rolul Președinției nu a fost clar conturat în momentul în care s-a înființat cadrul de negociere cu partidele, iar lipsa unei voințe comune poate fi văzută ca o manifestare a neputinței administrative.
În viziunea sa, Legea salarizării reprezintă o verigă esențială a bugetului pe termen lung, iar evoluția situației din ultimii ani arată că nu s-a reușit să se elaboreze o reglementare care să reflecte realitățile economice actuale, ci mai degrabă să alimenteze așteptările în raport cu realitatea. Fostul președinte a atras atenția că eșecul nu se rezumă la simpla neîndeplinire a unui jalon, ci relevă incapacitatea de a adopta o măsură normativă de interes public.
Băsescu a explicat că performanța în gestionarea resurselor bugetare, în special a personalului din administrația publică, rămâne cea mai semnificativă problemă, iar faptul că nu am reușit să enunțăm o lege funcțională în acest domeniu reprezintă o dovadă a unei dinamici autoritare insuficiente sau a unui blocaj decizional. El a subliniat că nu este vorba numai despre pierderea unui termen sau a unor fonduri, ci despre o întreagă capacitate instituțională de a răspunde prompt cerințelor economice ale țării.
În opinia fostului șef de stat, responsabilitatea pentru situația creată trebuie să fie rezultatul unui proces comun, nu a unor vinovății individuale. Dacă ponderea deciziilor politice a fost absentă sau fragmentată, aceasta a alimentat încetinirea reformelor necesare, iar proiectul Legii salarizării, care ar fi trebuit să intre în aplicare încă din 2023, rămâne în coadă de peste ani. În viziunea sa, momentul în care tema a rămas fără avizare se poate interpreta drept o lipsă de consistență în responsabilitatea factorilor implicați în procesul legislativ, în timp ce opinia publică ar putea percepe lipsa de progrese ca pe o dovadă a neputinței administrației în fața complexității financiare.
Totodată, fostul lider a afirmat că nu este oportun să se pună întreaga vină doar pe o singură formațiune politică, deoarece inițiativa de a crea un cadru național de salarizare ar fi trebuit să fie rezultatul unei colaborări untilor partide, încă din anii anteriori. El a sugerat că proiectul de lege a fost ținut pe „întuneric” până când a ieșit la iveală odată cu schimbările politice, iar ulterior s-a așteptat ca noii actori guvernamentali să finalizeze ceea ce nu s-a reușit anterior.
În contextul negocierilor actuale, liderii partidelor politice au încercat să ajungă la un compromis privind structura și finanțarea Legii salarizării, însă discuțiile au rămas fără rezultat, în ciuda intervnițiilor mediate de Administrația Prezidențială. În paralel, fostul conducător povestește despre viziunea sa în legătură cu impactul unei eventuale ratări a jalonului din PNRR, subliniind impactul negativ pe termen lung asupra economiei naționale și a încrederii investitorilor.
În aceeași notă, Traian Băsescu a susținut poziția fostului lider liberal în contextul adoptării Legii Integrității, menționând că decizia de a avansa cu proiectul, chiar și în prezența unor amendamente controversate, a fost justificată de necesitatea respectării angajamentelor față de finanțarea europeană. El a reiterat că regiunea politică illustrative precum cea a Alianței de guvernare a acționat în direcția îndeplinirii jalonului, argumentând că acest demers este vital pentru consolidarea disciplinei fiscale și pentru menținerea încrederii în economia națională.
În final, comentariile fostului președinte subliniază necesitatea unei discuții publice echilibrate și lipsite de abatere, în care responsabilitățile să fie atribuite în mod responsabil tuturor actorilor implicați, iar cadrul legial să respecte realitățile economice ale țării. Pe măsură ce procesul de negociere continuă, este crucial ca reformele bugetare să fie proiectate în așa fel încât să stimuleze eficiența administrației, să asigure transparența operațională și să protejeze stabilitatea financiară pe termen lung, toate având ca scop final asigurarea unui sistem de salarizare echitabil, sustenabil și adaptat necesităților reale ale economiei românești.
