Puterea minții poate ajuta corpul să se vindece? Descoperire surprinzătoare a cercetătorilor
Ideea de a-ți „căli mintea” pentru a trece peste durere sau disconfort este extrem de răspândită în culturele contemporane, însă un studiu nou sugerează că, în cazul unor reacții inflamatorii, atenția acordată semnalelor primite de la corp ar putea sta la baza unei reglări mai eficiente a răspunsului imun. Cercetarea, realizată de o echipă coordonată de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată într-o revistă de referință în domeniu, indică o legătură directă între focalizarea atentă și modul în care funcționează sistemul imunitar. Inflamația reprezintă unul dintre principalele mecanisme ale reacției organismului la infecții sau leziuni: în zona afectată apare căldură și umflătură, iar celulele din sistemul imunitar se mobilizează pentru a combate amenințarea. În același timp, sistemul nervos transmite creierului informații despre evoluția situației din organism, iar semnalele pot fi resimțite prin senzații precum mâncărime, usturime sau arsură. Pentru a verifica dacă atenția concentrată asupra acestor senzații influențează doar percepția durerii sau poate modifica și răspunsul imun, cercetătorii au utilizat testul cutanat cu histamină, un instrument obișnuit în evaluarea reacțiilor alergice. În prima etapă, 37 de adulți sănătoși au participat la experimentele respective, fiecare subiect efectuând testul în două situații diferențiate. Într-una dintre sesiuni, participanții au fost instruiți să-și focalizeze atenția asupra senzațiilor din zona inflamată, iar în cealaltă sesiune, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să-i distragă. Rezultatele au ridicat surprize: subiecții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când atenția era concentrată pe zona inflamată, însă reacția inflamatorie efectivă a fost, în esență, diminuată. Dimensiunea medie a zonei umflate, denumită clinic „wheal”, s-a situat în jurul valorii de 3,5 milimetri în situația de concentrare asupra inflamației, față de aproximativ 5 milimetri în condiția de distragere. De asemenea, zona de roșeață în jurul răspunsului inflamator a fost mai mică atunci când atenția era focalizată pe senzații (circa 10,6 milimetri versus 14 milimetri). În ceea ce privește frecvența reacțiilor inflamatorii, aproximativ 90% dintre participanți au înregistrat o reacție inflamatorie mai intensă în situația în care atenția lor era distrasă. O cercetare ulterioară a evidențiat diferențe similare în dinamica răspunsului: după aproximativ 20 de minute, aproape 90% dintre voluntarii care își îndreptaseră atenția spre senzații prezentau o zonă inflamată stabile sau în scădere, în timp ce în grupul distrageți procentul era de aproximativ 46%. Un al doilea experiment, efectuat pe 20 de participanți, a produs rezultate similare: voluntarii au fost expuși unor forme abstracte, pe care fie le-au folosit pentru a-și aminti să se concentreze pe pielea iritată, fie pentru a se concentra asupra formelor în sine. În concluzie, această cercetare sugerează că orientarea atenției spre semnalele corpului poate reduce răspunsul inflamator, chiar dacă intensitatea percepută a disconfortului poate crește temporar. Aceste observații deschid perspectiva unor intervenții psihoneuroimune mai fine, care să combine practici de concentrare atentă cu strategii de gestionare a inflamației, într-un cadru clinic, cu scopul de a îmbunătăți răspunsul organismului la leziuni și infecții, fără a recurge la medicamente sau proceduri invazive. Pe măsură ce cercetările avansează, poate deveni posibilă integrarea acestor constatări într-un set de practici de wellness medicalizate, orientate spre echilibrul dintre percepția senzațiilor și stoparea progresiei proceselor inflamatorii.
