Investiții masive în eolianul marin: Ministerul Energiei stabilește perimetrele exacte din Marea Neagră
Ministerul Energiei a propus aprobarea unei liste de perimetre offshore din sectorul românesc al Mării Negre, menită să faciliteze concesionarea pentru producerea de energie electrică. În cadrul etapei inițiale, sunt vizate trei zone care ar putea găzdui proiecte eoliene offshore, cu o capacitate totală de aproximativ 3,1 gigawați, adică peste dublul capacității actuale a centralei nucleare de la Cernavodă, care a intrat în conservare totală începând cu data de 13 august. Documentele publice indică faptul că Strategia energetică a României pentru intervalul 2025-2035 prevede atingerea unui obiectiv de 3 gigawați de energie eoliană offshore până în anul 2035. Perimetrele concesiunilor 1, 2 și 3 stabilesc fiecare o zonă destinată unui proiect eolian offshore, cu o capacitate totală de 3,1 gigawați, fiind poziționate în zone adecvate pentru instalarea de fundații fixe. Aceste locații sunt alese considerând fezabilitatea tehnologiilor offshore actuale și evitarea zonelor cu o sensibilitate ridicată, ceea ce contribuie la planul de diversificare a mixului energetic național și la creșterea securității energetice a țării.
La nivel național, producția de energie din surse eoliene, până în prezent, a fost concentrată în special pe infrastructuri onshore. Conform datelor recente, distribuția pe surse indică pentru eolianul onshore o pondere de aproximativ o treime din producția totală, cu 28,5% din energia electrică la nivel național provenind din eolien (aproximativ 1.797 MW), urmat de hidrocentrale (aproximativ 1.477 MW, ~23,4%), iar resursele din domeniile hidrocarburi și cărbune contribuind cu ponderi semnificative, alături de alte surse. În show-ul energetic zilnic existent, echilibrul dintre producție și cerere poate conduce la importuri intermitente, în perioadele de vârf, atunci când consumul depășește producția internă, iar importurile pot ajunge la sute de megawați.
Contextul energetic actual se înscrie într-o perioadă de provocări generate de condițiile hidrometeorologice, influențate de debitele scăzute ale fluviului Dunăre, care au afectat producția hidrocentralelor situate pe fluviu. Oprirea primului reactor de la Cernavodă, din motive legate de debite, a avut repercusiuni în lanțul de inspirație energetică național, iar rolul surselor alternative, inclusiv energia eoliană, a fost evidențiat în menținerea echilibrului până la semnalarea normalizării situației.
Potrivit analizelor strategice, resursele eoliene offshore din Marea Neagră sunt considerate o oportunitate majoră pentru consolidarea securității energetice a României, în contextul diversificării surselor de producție. Studiile finanțate de instituții internaționale, precum un raport somat de o organizație de finanțare globală, sugerează că zona Mării Negre dispune de potențial semnificativ de energie eoliană, cu viteze medii ale vântului de peste 7,5 metri pe secundă, ceea ce poate genera un potențial tehnic total estimat la aproximativ 76 de gigawați. Această capacitate ar echivala cu puterea instalată a numeroaselor centrale nucleare precum cele de la Cernavodă, demonstrând amploarea posibilă a dezvoltării offshore în regiune. În termeni de comparație, în condiții normale, cele două reactoare existente asigură aproximativ 20% din producția totală de energie a României.
Notele de fundamentare indică faptul că din totalul potențialului estimat de aproximativ 76 de gigawați, în jur de 22 de gigawați ar putea fi instalați pe fundații fixe, în timp ce aproximativ 54 de gigawați ar putea fi realizați prin tehnologii flotante. În scenariul de dezvoltare până în 2035, atingerea unei capacități de 3 gigawați reprezintă un plan moderat, iar o dezvoltare accelerată ar crește obiectivul până la aproximativ 7 gigawați, oferind o bază semnificativă pentru creșterea producției electrice din surse regenerabile. În concluzie, perspectivele pentru eolian offshore în Marea Neagră reprezintă o direcție strategică pentru pregătirea unei părți dinamice a mixului energetic național, cu impact asupra securității energetice, sustenabilității mediului și reducerii dependenței de importuri, în paralel cu menținerea unui cadru reglementator clar, care să faciliteze investițiile, lăsând în același timp spațiu pentru conservarea protecției mediului marin și a zonelor sensibile.
