DOAR UNUL DIN O SĂPTĂMĂNĂ 100 studenți muncește în România: De ce suntem ultimii din Europa
România este singura țară din Uniunea Europeană unde un număr foarte mic de tineri aflați în formă de învățământ superior reușesc să combine studiile cu activitatea pe piața muncii. Conform unui studiu amplu realizat de Consilium Policy Advisors Group pe baza microdatelor din sondajul european al forței de muncă, doar 1,2% dintre studenți sunt simultan implicați în activitatea profesională. În contrast, media la nivel european pentru acest Indicator este de 11,6%, ceea ce arată că România se află la distanță considerabilă față de nivelul de participare observat în celelalte țări.
Analiza indică o separare aproape totală între sistemul educațional și piața muncii, într-un context în care 97% dintre tinerii care urmează studii oficiale nu lucrează în timpul perioadei de învățare, față de o medie europeană de 71,4%. În majoritatea țărilor din Europa, aproximativ trei din zece studenți explorează și o activitate profesională concomitent cu studiile, în timp ce în România această combinație reprezintă o excepție rară. Autorii studiului subliniază că sistemul de educație și piața muncii funcționează ca două sfere aproape complet separate, cu puține poduri reale de legătură între ele.
Între mai multe state europene, diferențele sunt semnificative. În Olanda, participarea simultană la educație și muncă depășește 36%, în Danemarca ajunge la 28,1%, iar în Finlanda la 25,4%. Islanda apare și ea printre țările cu rate ridicate de concomitență între studii și activitate profesională, depășind pragul de 30%. Aceste dinamici reflectă modele educaționale și sociale diferite: în nordul continentului, munca studențească este cultural și instituțional încorporată în parcursul educațional, programele universitare sunt concepute cu flexibilitate pentru joburi part-time, angajatorii adoptă politici specifice pentru a facilita angajarea studenților, iar statul oferă adesea stimulente fiscale sau sociale pentru tineri care combină studiile cu munca.
Explicațiile pentru situația din România includ mai mulți factori structurali care se suprapun. Programul universitar este adesea rigid, cu orare încărcate și prezență obligatorie extinsă, iar opțiunile de studiu part-time sau la distanță sunt limitate, ceea ce complică stabilirea unui program de lucru regulat în paralel cu facultatea. Cultura instituțională a muncii studențești este mai puțin dezvoltată în România față de regiunile nordice, unde parteneriatele între universități și angajatori pentru joburi studențești sunt o practică extinsă. În plus, mecanismele de sprijin și stimulente pentru tinerii care doresc să muncească în timpul studiilor nu au fost dezvoltate la același nivel, ceea ce contribuie la această diferență notabilă față de alte state europene. În concluzie, modelul românesc rămâne caracterizat printr-o separare semnificativă între educație și muncă, iar consolidarea conexiunilor între cele două domenii ar putea schimba pe viitor această dinamică.
