Rusia domină Europa, iar SUA surprinde în alianțele sale, în rândul celor mai mari amenințări la adresa păcii mondiale
În Statele Unite, opiniile despre care țară reprezintă cea mai mare amenințare pentru pacea globală sunt foarte diverse. Orice indicare despre o eventuală ofertă de risc se poate face în funcție de contextul geopolitic și de percepțiile publice, iar în această privință scopul este să ofere o imagine amplă, contextualizată și echilibrată a modului în care diferite națiuni sunt percepute la nivel mondial. Un sondaj realizat în 14.725 de adulți din șapte țări arată cum percepțiile pot varia semnificativ de la o regiune la alta și, în unele cazuri, în funcție de istoria relațiilor internaționale sau de evoluțiile recente în sfera comercială și militară. În America de Nord, rămâne evident un amalgam de opinii, fără un consens clar asupra unei singure națiuni ca fiind cea mai mare amenințare la adresa păcii globale, iar acest lucru contrasta cu dinamica din alte spații geografice. În rândul respondentelor din Canada și Australia, de pildă, dominația unei singure țări ca sursă de risc pare să fie atribuită altor actori internaționali decât în cazul Statelor Unite, ceea ce sugerează o reevaluare a aliniamentelor și a percepțiilor despre postura oportunistă sau agresivă pe scena internațională.
În Europa, imaginea este mult mai clară în favoarea unei țări specifice: Rusia este văzută ca principala amenințare la adresa păcii mondiale în mai multe țări din blocul occidental, inclusiv Franța, Marea Britanie, Germania și Polonia. În Polonia, ponderea celor care consideră Moscova cea mai mare amenințare este cea mai ridicată, ajungând la aproape 60%, iar această categorie reprezintă cel mai înalt procent în cadrul întregului studiu. Urmează Germania, cu aproximativ două cincimi dintre respondenți, Marea Britanie cu circa o treime, iar Franța cu aproape o treime. Totuși, diferențele între Europa și America de Nord sunt semnificative: în Canada și Australia, percepția oamenilor este mai desorientată în sensul în care Statele Unite ale Americii ocupă un loc mai important în registrul amenințărilor decât Rusia.
Un alt element surprinzător sau cel puțin notabil aparține unei părți din spațiul occidental tradițional apropiat de Washington. În Canada, aproximativ o treime dintre respondenți identifică Statele Unite drept cea mai mare amenințare pentru pacea mondială, în timp ce Rusia este menționată de o minoritate semnificativă. O imagine similară apare în Australia, unde o părți considerabilă a populației vede în Statele Unite principalul risc, iar Rusia apare mult mai puțin vizată. În Regatul Unit și în Germania, SUA este poziționată ca a doua cea mai mare amenințare în proporții apreciabile, indicând o schimbare în percepție față de perioade anterioare și sugerând impactul tensiunilor comerciale, tarifare și a noilor realități geopolitice asupra alianțelor tradiționale.
În ceea ce privește opiniile din Statele Unite, distribuția este mult mai echilibrată dacă ar fi să comparăm cu imaginea europeană. Unii respondenți văd Iranul drept principala amenințare pentru pacea mondială, iar alții ridică în prim plan factori precum Rusia sau chiar propria țară. Un segment semnificativ indică China ca fiind o amenințare, în timp ce Israelul apare într-un registru inferior al percepției, iar Coreea de Nord este menționată de o minoritate. Această diversitate de opinii arată că nu există o unitate în ceea ce privește evaluarea principalelor riscuri globale în rândul populației americane, contrar scenariilor în care o singură națiune ar fi identificată drept principalul factor de risc. Contextul actual reflectă însă o lume în care dinamica tensiunilor și relațiile dintre marile puteri pot accentua sau altera percepțiile publice, în funcție de evenimentele regionale, de evoluțiile economice și de prioritățile naționale în materie de securitate și politică externă. În ansamblu, sondajul evidențiază o hartă a percepțiilor răsvătută de contextul în care trăiesc respondenții, cu variații notabile între continente, aliite și oameni obișnuiți, în timp ce răspunsurile rămân în linii mari suspendate între luări de poziție preventivă, scepticism și analiza atentă a clarității cu care se identifică riscurile la nivel global.
