O singură țară poate să se hrănească complet singură, fără ajutor extern

O cercetare recentă efectuată de oameni de știință de la Universitatea din Göttingen din Germania și de la Universitatea din Edinburgh a analizat producția alimentară a 186 de țări pentru a compara cât de mult poate fiecare stat să asigure necesarul nutritiv al populației sale. Studiul a urmărit să evalueze în ce măsură fiecare țară poate acoperi, din producția proprie, cele șapte grupuri alimentare considerate fundamentale într-o dietă sănătoasă și ecologic sustenabilă. În această analiză, cercetătorii au folosit criteriul „Livewell”, o orientare de alimentație creată de o organizație ecologistă internațională, care împarte alimentele în șapte categorii esențiale: fructe, legume, produse lactate, pește, carne, proteine de origine vegetală și cereale sau amidon.

Rezultatele arată că singura țară care reușește să acopere integral toate cele șapte categorii din producția internă este Guyana, o națiune din America de Sud cu sub un milion de locuitori. În imediata apropiere, China și Vietnam se află la distanță mare, reușind auto-suficiența în șase din cele șapte categorii analizate. Pe de altă parte, o serie de state se confruntă cu dificultăți semnificative: Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar și Yemen nu pot acoperi cu propria producție nici o categorie alimentară. Datele indică faptul că un astfel de deficit este însoțit de o vulnerabilitate crescută în fața eventualelor șocuri de piață, a perturbărilor în comerț sau a restricțiilor comerciale.

În ansamblu, doar o țară din șapte ating un nivel de autosuficiență în cinci sau mai multe categorii, în timp ce aproximativ o treime dintre națiuni pot acoperi cu producția proprie maximum două categorii. Importanța comerțului internațional reiese clar din aceste observații: majoritatea țărilor depind de importuri pentru a-și completa necesarul alimentelor, iar numeroase state duc un semnificant nivel de vulnerabilitate deoarece depind în mod aproape exclusiv de un singur partener comercial pentru o parte semnificativă din alimentele lor.

Experții subliniază necesitatea dezvoltării unor lanțuri de aprovizionare reziliente, cu rețele comerciale diversificate, ca măsură de protecție pentru sănătatea publică și pentru menținerea unor diete adecvate în condiții normale, dar și în situații de criză. În cadrul studiului, autorii insistă asupra ideii că o poziționare mai echilibrată în ceea ce privește producția internă poate contribui la reducerea vulnerabilităților legate de importuri și de dependențe externe, contribuind la o alimentație sănătoasă și sustenabilă în diferite regiuni ale lumii.

Studiul a fost publicat într-un jurnal științific de prestigiu, analizând în detaliu diferențele între producția națională de alimente și recomandările dietetice orientate de un standard de nutriție sustenabil. Aceste rezultate aduc în prim-plan necesitatea unei politici agricole și comerciale mai robuste, menite să asigure diversificarea producției locale și să întărească capacitatea țărilor de a-și asigura în mod independent o nutriție adecvată pentru populație, reducând în același timp dependența de parteneri externi intr-o manieră sustenabilă.