Efectul Batman: puterea psihologică ascunsă în jocul de supererou
Studiul ce servește drept referință a fost realizat de psihologoașa Rachel E. White de la Hamilton College, împreună cu colegele Emily Prager și Catherine Schaefer, și a fost publicat în anul 2017 în revista de cercetare pentru dezvoltarea copiilor, sub titlul The Batman Effect: Improving Perseverance in Young Children. În cadrul cercetării, echipa a evaluat 180 de copii cu vârste între patru și șase ani, pe care i-a informat să îndeplinească o sarcină repetitivă și plictisitoare timp de zece minute, oferindu-le în permanență opțiunea de a face o pauză și de a se distra cu un joc video extrem de atractiv. Scopul experimentului a fost să examineze cât timp pot copiii să reziste tentației și să rămână concentrați asupra sarcinii neplăcute. Participanții au fost împărțiți în trei categorii, fiecare dintre acestea fiind instruită să își construiască propria situație dintr-o perspectivă diferită: gândire în primă persoană, cu afirmații de tip „Eu fac asta acum” – fără nicio distanțare psihologică; gândire în a treia persoană, referindu-se la propriul nume („Maria face asta acum”) – distanțare moderată; și, în final, asumarea rolului unui personaj-model, cum ar fi Batman sau Dora Exploratoarea, reprezentând cel mai înalt grad de distanțare psihologică. Rezultatele au fost clare: copiii care au fost încurajați să se comporte ca un personaj exemplar, precum Batman, au avut cea mai îndelungată permanență asupra sarcinii plictisitoare, urmați de cei care și-au adoptat perspectiva a treia persoană. Cei care s-au raportat la sine în prima persoană, pur și simplu prin formulări precum „eu fac asta”, au rezistat cel mai puțin.
De asemenea, cercetarea a relevat că elevii de șase ani au demonstrat o capacitate de perseverență mai bună decât copiii de patru ani, indiferent de grupul în care se aflau, ceea ce sugerează că autocontrolul evoluează odată cu vârsta, dar poate fi și stimulat artificial prin tehnica distanțării de sine. Explicația științifică a acestei observații se poate înscrie în cadrul conceptului numit distanțare de sine, care indică faptul că, atunci când privim propria situație dintr-o perspectivă externă, ca un martor, în loc să fim implicați direct, suntem mai capabili să ne reglementăm emoțiile și comportamentul. Într-un interviu ulterior acordat publicației de specialitate psihologia contemporană, cercetătoarea White a comentat că adoptarea perspectivei celei de a treia persoană conferă copiilor exact distanța necesară pentru a continua să încerce, ajutându-i să se autoregleze fără a se simți copleșiți. Fenomenul se corelează cu un concept mai amplu din psihologie, denumit amorsare (priming) – ideea că indicii aparent minore pot influența semnificativ comportamentul. Practic, simpla idee de a te gândi la tine ca la un personaj precum Batman, chiar dacă știi că nu îți aparține cu adevărat această identitate, activează asociări mentale legate de curaj, perseverență și competență, pe care copilul le poate împrumuta temporar în timpul sarcinii. În paralel cu acest studiu, cercetări anterioare realizate în aceeași linie de lucru de către aceeași cercetătoare au explorat efecte similare în anii anteriori, adăugând conținut suplimentar la înțelegerea modului în care reprezentările mentale pot influența auto-reglarea copiilor în sarcini ce necesită răbdare și concentrare.
