Parmezanul italian, pe cale să devină un lux din cauza caniculei
Fermierii din regiunea Emilia-Romagna avertizează că producția de lapte este în scădere din cauza temperaturilor extreme, iar calitatea laptelui a suferit o deterioration semnificativă în contextul valurilor de caniculă. Problema nu se rezumă doar la volumul de lapte, ci se repetă în lanțul de producție al unuia dintre cele mai cunoscute produse italiene: brânza Parmigiano Reggiano. În ultimii ani, verile tot mai toride obligă fermierii să reevalueze practicile tradiționale de creștere a bovinelor, iar unele soluții, cum ar fi ventilația continuă a grajdurilor și utilizarea sistemelor de pulverizare a apei, au devenit norma pentru a preveni stresul termic la animale. Conform informațiilor disponibile, vacile afectate de caniculă au un apetit scăzut, petrec mai mult timp culcate și pot genera cu până la un nouriloc de aproximativ 10% mai puțin lapte, ceea ce impactează direct capacitatea de producție a materiei prime pentru brânza de origine protejată. Pe lângă efectele asupra animalelor, seceta și lipsa precipitațiilor influențează culturile de iarbă și fân, furaje absolut necesare pentru susținerea efectivelor de bovine implicate în producerea acestui sortiment autentic de brânză, devenind astfel tot mai dificilă asigurarea cantităților necesare. Procesul de maturare al parmezanului se desfășoară în spații speciale, unde roțile rămân timp îndelungat, de obicei între 12 luni și 36 de luni, în condiții controlate pentru a obține consistența și aromele caracteristice. În perioadele de intensitate a caniculei, consumul zilnic de energie al depozitelor care găzduiesc aceste roti poate crește semnificativ, din cauza funcționării sistemelor de răcire. Operatorii depozitelor discută despre măsuri de eficientizare energetică și de extindere a producției din surse regenerabile pentru a tempera costurile. Sectorul Parmigiano Reggiano reprezintă o parte semnificativă a economiei regionale, fiind o tradiție cu peste opt sute de ani vechime, ce contribuie la exporturi și la crearea de locuri de muncă. Estimările indică o valoare a industriei în jur de 4,5 miliarde de euro anual, cu un impact important asupra lanțului de distribuție și pe piața internațională. În 2025, o proporție considerabilă a producției a ajuns pe piețele externe, Statele Unite ocupând un rol central ca destinație. Regiunea speră ca adaptarea la schimbările climatice să nu conducă doar la reducerea producției, ci și la creșterea costurilor de producție și depozitare, context în care actorii din industrie caută soluții sustenabile pentru a menține competitivitatea. În paralel, se observă o structură de piață în care observabilele cereri internaționale pentru parmezan autentic susțin o parte importantă a activității, iar evoluțiile meteorologice se reflectă în planurile de achiziție și în strategiile de conservare a resurselor. În țara noastră, importurile de Parmigiano Reggiano reprezintă o componentă semnificativă a pieței de brânzeturi, subliniind orientarea consumatorilor spre produse de calitate cu proveniență clară. Acest stand de dilemă între producția locală, siguranța resurselor și necesitatea menținerii standardelor despre cum poate afecta prețul și disponibilitatea produselor tradiționale în contextul vremii extreme este în atenția autorităților și al asociațiilor de profil, care urmăresc să ofere soluții practice pentru fermieri, procesatori și comercianți pe termen lung.
