Drama femeilor cu tulburări de alimentație în sarcină: „M-am simțit prinsă în capcană”

Fenomenul este mai răspândit decât indică adesea statisticile, însă rămâne insuficient recunoscut și diagnosticat, în ciuda riscurilor pe care le poate presupune atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru copil. Într-un interviu care evidențiază lupta cu tulburările de alimentație în timpul sarcinii, o femeie descrie cum, în timpul oplei de schimbări fizice, simptomele vechi au revenit. Povestirea ei relevă o realitate dificilă: perioadele în care se simțea în pace cu corpul său alternau cu momente în care nu se recunoștea în oglindă, iar sarcina a devenit pentru ea o luptă între nevoia de a oferi grijă copilului și gândurile generate de tulburarea existentă anterior. În prezent, această femeie livează ca asistent universitar într-o facultate dedicată sănătății publice, unde își îndreaptă atenția spre prevenția obezității și a tulburărilor de alimentație.

Conform cercetărilor, aproximativ o persoană din cinci dintre femeile care izbucnesc într-un episod de tulburare alimentară au problema despre care vorbim în timpul perioadei de sarcină. Unele au avut deja această problemă înainte de concepție, în timp ce altele dezvoltă simptome pentru prima dată în această etapă a vieții. Specialiștii avertizează că modificările hormonale, transformările rapide ale corpului și presiunea psihologică inerentă perioadei de gravidie pot acționa ca factori declanșatori. Sarcina poate reprezenta, astfel, o „furtună perfectă” pentru o tulburare de alimentație, notează un profesor psiholog clinician, subliniind în același timp că această perioadă poate deveni și un moment decisiv pentru recuperare, dacă femeile primesc sprijin medical și psihologic adecvat.

Experții în sănătate mintală explică faptul că sarcina se numără printre limitele de risc ale perioadei din viața unei femei în care tulburările de alimentație pot să se reactiveze, alături de adolescență și perimenopauză. Este vorba despre o etapă în care schimbările corpului și luarea în greutate pot lansa un signal de pierdere a controlului, iar senzația de a nu mai deține controlul asupra propriului corp poate intensifica aversiunea față de imaginea corporală. Datele indică faptul că aproximativ șapte din zece femei însărcinate sau aflate după naștere manifestă nemulțumire față de aspectul propriu, iar între cinci și 7,5% îndeplinesc criteriile clinice pentru o tulburare de alimentație. Însă experții sugerează că numărul real ar putea fi mai mare, ținând cont de stigmatizarea asociată și de reticența de a căuta ajutor sau de subdiagnosticare.

În egală măsură, au fost subliniate atât aspectele de risc, cât și oportunitățile de intervenție. Sprijinul adecvat din partea echipelor medicale și psihologice poate transforma sarcina într-un moment potrivit pentru inițierea sau consolidarea procesului de recuperare, contribuind la un parcurs mai sigur pentru mamă și copil. În acest context, comunicarea deschisă între pacientă și spe­cialiști devine esențială, la fel cum evaluările periodice și planurile personalizate de îngrijire pot facilita gestionarea simptomelor și reducerea riscurilor asociate cu tulburările de alimentație.

Studiile în domeniu continuă să afirme că prevenția, educația pentru imaginea corporală și accesul la suport psihologic pot reduce impactul acestei probleme asupra sarcinii și a dezvoltării ulterioare a copilului. De aceea, este vital să se includă în strategiile de sănătate publică informații clare despre semnalele de alarmă, ghiduri de acțiune și canale de ajutor, pentru ca femeile să poată căuta sprijin în timp util și în condiții cât mai sigure.