Coșmarul trăit de un bătrân la un azil privat cunoscut din Argeș – fiul său dezvăluie mărturii șocante și acuzații de mușamalizare

​Un centru de îngrijire pentru persoane în vârstă din comuna Căteasca, județul Argeș, este în centrul unei serii de acuzații grave legate de condițiile de îngrijire și de modul în care se gestionează afecțiunile de la nivelul unei unități destinată seniorilor. Familia unui fost beneficiar reclamă că imaginea online promovată de instituție, despre condiții de lux și servicii ireproșabile, nu corespunde realității trăite în interiorul centrului. Acuzele vizează direct conducerea și modul în care personalul a tratat cazuri medicale, într-un context în care membrii familiei arătă disperare și neliniște profundă în privința stării de sănătate a tatălui lor.

Potrivit celor relatate de aparținător, evenimentele au debutat la sfârșitul lunii aprilie 2026, când pacientul a fost transferat din centrul din Căteasca către un spital din București. La scurt timp, după aproape 48 de ore de la internare, medicii au notificat familia despre prezența unor semne clare sugestive de scabie, o afecțiune contagioasă. În continuare, pe 5 mai 2026, pacientul a fost transferat la un alt spital bucureștean, unde diagnosticul a fost confirmat de către specialiști. Familia susține că în acest interval au apărut leziuni extinse pe brațe, picioare și mâini, iar imaginea lor, despre care a fost făcută referire în discuțiile cu redacția, a fost întărită de observații ale unor examene efectuate ulterior. În această cronologie, aparținătorul spune că stadiul cronic al afecțiunii ar fi fost rezultatul unor săptămâni de neglijență și de lipsă de igienă, iar faptul că deteriorarea corpului a fost atât de vizibilă i-ar fi îngrijorat și traumatizat pe cei implicați.

În cadrul discuțiilor cu reprezentanții familiei, există mențiuni despre o înregistrare audio pe care o deține, în care conducerea centrului ar fi refuzat să recunoască diagnosticele oficiale emise de unități medicale bucureștene, susținătorii afirmațiilor punând în discuție cât de obiective pot fi evaluările realizate în condiții de presiune. Potrivit relatărilor, angajații ar fi încercat să ofere explicații alternative, sugerând că starea tatălui ar fi fost descrisă ca o dermatită, iar nu ca o afecțiune de tip scabie. În aceeași înregistrare, se afirmă că there-ar fi existat o situație similară în anul anterior, când altă persoană a fost raportată ca având o dermatită, iar inițial diagnosticul ar fi fost contestat, iar ulterior confirmat de specialiști. Aceste afirmații, puse în discuție în cadrul oricărei discuții publice, au alimentat suspiciuni cu privire la transparența deciziilor luate în centrul de îngrijire.

Pe lângă aspectele medicale și disputele despre diagnostice, aparținătorul susține existența unor dificultăți legate de aspectele financiare ale contractului de îngrijire. Se afirmă că, la început, a fost convenit un mecanism de restituire a taxelor plătite, în sumă de aproximativ 7.000 de lei, ca o formă de învoire pentru a evita escaladarea situației. Însă, ulterior, plățile ar fi fost oprite, iar familia ar fi suportat presiuni pentru a nu recurge la măsuri legale sau publice în legătură cu starea tatălui. În acest context, acuzațiile includ, deopotrivă, presiuni legate de finanțarea hranei pacienților și un scepticism amplu cu privire la modul în care s-au gestionat resursele destinate bunăstării celor aflați în grijă.

Dincolo de acuzații, familia critică percepția publică a centrului ca fiind o poziție comercială, în contrast cu realitatea pe care o trăiesc zilnic, în care îndoielile cu privire la igienă, la condițiile de îngrijire și la monitorizarea semnelor de boală sunt ridicate la rang de temă majoră. În această lumină, destăinuirile despre un eventual conflict între realitatea din interiorul instituției și imaginea promovate online reflectă o tensiune între percepția publică și experiența acordată de aparținători.

Într-un context mai amplu, această situație a readus în discuție problema condițiilor reale de îngrijire în centrele pentru seniori din regiune, coroborând aspecte legate de igienă, supravegherea medicală, comunicarea cu familiile și responsabilitatea autorităților de sănătate publică în monitorizarea acestor unități. Deocamdată, nu există confirmări independente publice despre rezultatele unei investigații sau despre concluziile oficiale ale autorităților. Dincolo de aceste elemente, cazul continuă să fie urmărit cu interes de comunitate, iar membrii comunității locale așteaptă clarificări și o transparentă comunicare din partea conducerii centrului, a autorităților sanitare și a instituțiilor implicate în gestionarea situațiilor de urgență sanitară. În esență, cazul scoate în evidență necesitatea unor standarde solide de evaluare, transparență decizională și mecanisme eficiente de comunicare între unitățile de îngrijire a vârstnicilor, familiile Pacienților și autorități, în scopul de a proteja sănătatea, demnitatea și drepturile persoanelor vârstnice aflate în îngrijire.