Originea cuvântului dulap și de unde l-au împrumutat românii
Astăzi, la noi, dulap are înțelesul de mobilă de lemn/metal, cu rafturi, pentru diverse obiecte, haine, cărți etc., o scândură lată și groasă, bănci «închise», care se rotesc pe un ax, la distracțiile din bâlciuri. Termen împrumutat din turcește – dolap. Provenit din persană: dōl-āb – mecanism rotativ, roată/cofă de apă. Dōl – roată, jgheab; āb – apă. Mecanism din lemn care se rotește pe un ax. În arhitectura orientală, dulapurile erau adeseori rotative, folosite pentru a muta obiecte/mărfuri, provizii între două încăperi alăturate. Arabul „dūlāb” este împrumutat și el din persană. Dulapurile aveau forma unui tambur cilindric, încorporat în zid, cu rafturi la interior, care se mișcau pe un ax. Erau folosite în palate și haremuri. Numele persan al dulapului a început însă cu roțile mari de lemn, folosite pentru irigarea grădinilor de zarzavat. Dulapul de pe LomMai aproape de noi: „Să luăm, de pildă, numele cartierului Dolapite din orașul Ruse (Bulgaria). Inițial, sat de grădinari. Și-a luat numele de la roțile mari din lemn, montate pe malul Lomului. Acestea erau puse în mișcare de curentul râului sau de animale. Cofele/compartimentele de scânduri groase, dulapurile scoteau apă pentru a alimenta canalele de irigații din grădinile de legume. La români, s-a păstrat mai ales sensul știut de toți, dulapurile rămânând în cele din urmă fără ax, fixe. Doar cu compartimentele… Meninski, Thesaurus, 1680: «Dolāb: (…) Armarium, penuarium (dulap/ladă, loc de păstrare – a armelor, depozit de mărfuri și provizii), Labyrinthus, tricae, machinatio – mecanism complex”. Pentru cei cu inima ruptăDar de Cocoace/Sfrijitu’ – „marele belarus” de pe Arena Națională ați auzit? Ia, să prizăm explicațiilor filologului Gheorghiță Ciocioi: „Cum se tălmăcește numele de familie belarus Korj (Kорж)? Cel mai adesea, în Belarus și în partea de nord a Ucrainei, numele provine de la cel al unei «cococi», turte, lipii subțiri, coapte lângă un foc dogorind, mai înainte de a fi băgată pâinea în cuptor, ori coapte pe o plită, sau într-o tigaie. Uneori, date cu untură. Poreclă, arareori, pentru un brutar, ori pentru cineva căruia îi plăceau mult aceste turte. Primeau porecla dată, mai cu seamă, persoanele uscățive, doar piele și os, «cu inima împietrită», ori blonde și «gălbejite» din cale afară (galbene și subțiri ca o turtă coaptă). În timp, va ajunge nume de familie”.Între milă și untdelemnOdată descrețite frunțile, câteva comentarii despre „huliții latini”: „Asculți Bach sau Mozart. Missa în limba latină. Tresari… O rugăciune se cântă parcă nefiresc. În greacă! Kyrie eleison (Doamne, miluiește), Christe eleison (Hristoase, miluiește). Chiar nu poate fi tradusă în latină. După latinizarea cultului roman, unele expresii grecești au fost păstrate. Domine, miserere, Domine, miserere nobis nu-i t
