Giacomo Poretti a prezentat Ronaldo la San Siro alături de Mou și a vorbit despre provocarea cu Baggio

Comicul Giacomo Poretti își deschide recolta de amintiri legate de Inter, povestind despre o legătură care i-a modelat ani întregi de viață, între zbuciumul scenelor de pe micile scene ale comediei și emoțiile pe care culoarea negru-albastră le trezește în tribune. Într-un dialog recent la binecunoscuta reprezentație a echipei la Appiano Gentile, el a dezvăluit cum a fost să pătrundă, în calitate de fan, într-un sanctuar al acestui club, unde atmosfera a părut să se fi schimbat în bine, devenind mai modernă și mai dinamică față de timpurile în care își amintește că relația cu jucătorii era mai directă și mai spontană. A spus că a simțit acel aer de sărbătoare în care fanii erau în prim-plan, iar discuțiile cu jucătorii, mulți dintre ei italieni, au devenit momente de legătură cu publicul.

Povestea lui Poretti pornește de la o chemare incredibilă venită de la Massimo Moratti, fostul președinte al clubului, care i-a cerut împreună cu Aldo Baglio și Giovanni Storti să pregătească prezentarea lui Ronaldo, celebrul Fenomeno, pe scena mare a stadionului San Siro. Această întâlnire nu a fost doar o simplă apariție în fața suporterilor; a fost o incursiune în istoria unei aventuri specifice Interului, o întâlnire între un sportiv care a schimbat fața tenisului pe teren și o comedie care a însoțit mereu această echipă în sezoanele bune și mai puțin bune. În acele momente, reacția publicului, entuziasmul stadioanelor pline și excitarea generală au devenit fundalul perfect pentru o scenă memorabilă, care a rămas în memoria fanilor.

Poretti își amintește cu căldură de modul în care a ajuns să susțină Interul, un drum început în casa unei rude aflate în imposibilitatea de a vedea, dar care își folosea simțul auditiv pentru a urmări ziarele: un văr orb citea Gazzetta dello Sport în Braille, iar această relație conturează, cumva, începutul său ca suporter înrăit al echipei. Într-o notă mai relaxată, el explică cum a pornit să vadă fotbalul ca pe o scenă, iar pasiunea pentru Inter a prins rădăcini într-un context aproape personal și firesc. În plus, el își amintește cum a fost în firescul colaborărilor dintre comici și atitudinea din mingea de teren, în care prietenia cu jucătorii se împletea cu momentele de pe scenă.

În paginile amintirilor sale, Poretti descrie cum a avut loc întâlnirea cu Aldo și Giovanni, în timpul căreia au născocit personajul “Rolando” pentru emisiunea Mai rămâne Gol, o parodie a unuia dintre cei mai mediatizați fotbaliști ai vremii. Acea perioadă, spune el, a fost extrem de importantă pentru relația lor cu clubul și cu publicul nero-azul, pentru că Moratti a apreciat ideea și a preferat să se conecteze cu publicul prin această prezentare care a rămas iconică în istoria evenimentelor de pe terenul mare. El rememorează că anunțul oficial despre Fenomeno, în fața întregului stadion, a fost un moment de-a dreptul emoționant: deși toți trei aveau emoții, aventura a mers înainte, iar momentul a fost trăit cu o intensitate care păstrează încă un aer național de sărbătoare. Îmi imaginez cum, în fața mulțimii, discursul improvizat al lui Giacomo s-a suprapus peste aplauzele galelor, iar momentul a rămas pentru el drept confirmarea unei legături speciale cu Interul.

Memoriile nu se opresc la momentul sărbătorită a prezentării: Giacomo își amintește în mod viu întâlnirile de la Pinetina, terenul de pregătire al clubului, unde a trăit o întâlnire cu Baggio într-o versiune neoficială a unui derby de lovituri de departajare, cu barierele ridicate în simularea porților. Încercările lor, el, Aldo și Giovanni, de a centera spre țintă, pe când echipa adversă, cu Baggio în față, încerca să-și păstreze regularitatea, nu au dat rezultatul dorit; acele momente, însă, au rămas o dovadă a competitivitii lor în planul amical al divertismentului și sportului, o poveste pe care o regăsim în detenția fanilor, care își pot închipui cum arăta o reuniune într-un spațiu de antrenament plin de energie.

Un episod în care tonul a fost mai serios, dar în același timp plin de umor, s-a consumat la o cină de caritate, în prezența lui Moratti și a lui Mourinho, despre care spuneau că venise în Inter cu un set de schimbări și decizii care au generat controverse în sânul clubului. În acea seară, discuțiile despre cine ar trebui să joace titular au fost întrerupte de o spărtură între opinii, iar Aldo, într-un stil specific, nu a adăugat multe cuvinte, însă a subliniat printr-un gest faptul că Toldo ar trebui să ocupe în mod constant portarul titular. Meciul a fost, firește, un prilej de reflecție pentru întreaga sală: cum pot evolua lucrurile într-un club mare, cu tradiție și așteptări înalte, iar atmosfera a fost alimentată de o combinație de respect reciproc și umor characteristic.

Printre amintirile despre legătura cu Interul, Giacomo vorbește și despre gesturi recente, pe care le-a primit înapoi ca semn de prețuire. Un fotbalist din generația modernă, Dimarco, i-a oferit fiului său tricoul său personal, într-un moment plin de emoție pentru toți cei implicați. În semn de recunoștință, Giacomo a promis să răspundă gestului: va aduce la Porta Romana, lângă magazinul de fructe al părinților lui Dimarco, un tricou în semn de omagiu pentru câștigarea scudetto-ului la care a contribuit, alături de Aldo și Giovanni, în momentele când echipa a celebrat acest succes. El își exprimă speranța ca tricoul respectiv să ajungă în vârful zilei de pregătire următoare, în timp ce acompaniamentul său de ecou rămâne în memoria fanilor ca o promisiune de continuitate a legăturii cu Inter.

În final, Poretti reflectă asupra relației sale cu Inter ca una deosebit de profundă: este nu doar o pasiune de suporter, ci și o alianță cu o instituție sportivă de amploare, cu care a trăit momentele cele mai intense ale fotbalului italian, alături de prieteni și de colegii săi de pe scenă. Schimburile cu Moratti sau Mourinho, întâlnirile cu jucătorii și dialogurile cu publicul au devenit parte dintr-un spațiu de amintiri, pe care actorul îl consideră o comoară comună, o pagină vie din istoria Interului, care continuă să inspire în fiecare sezon în care tricoul negru-albastru strălucește pe stadioane.