Frații Goncourt inovatori ai romanului cu pecetea unică a literaturii

„Frații Goncourt și-au contopit într-o asemenea măsură mințile și destinul, încât istoriile literare nu îi pot trata separat”, remarca cercetătorul Laurențiu Zoicaș în prologul unui crochiu închinat amintirii fraților Goncourt (Dicționarul scriitorilor francezi, Polirom, 2012). Dar să desfacem baierele poveștii: „Nici măcar moartea prematură a lui Jules nu a pus definitiv capăt colaborării dintre ei, de vreme ce majoritatea operelor semnate, după 1870, numai de Edmond fuseseră și ele concepute înaintea acestei date. Celebritatea celor doi scriitori se datorează, fără îndoială, nu atât operei lor propriu-zise, cât Jurnalului lor – adevărat tezaur de mărturii «pe viu» asupra societății, artei, mentalităților și evenimentelor din Franța anilor 1851-1886 -, precum și Academiei Goncourt, instituție ce acordă, în fiecare an, un reputat premiu literar pentru a-i încuraja pe scriitorii tineri și pentru a răsplăti, conform dorinței exprimate în testamentul lui Edmond de Goncourt, cea mai bună operă de ficțiune”. MoștenireaÎn jos, pe fir: „Tatăl celor doi frați, Marc-Pierre Huot de Goncourt (născut în 1787), fost ofițer în armata imperială, se căsătorise cu Annette-Cécile Guérin (1798-1848) în 1821. După nașterea lui Edmond, familia se mută în 1823 la Paris, unde, în 1830, se va naște Jules de Goncourt. Moartea tatălui lor în 1834 va îngreuna o perioadă situația materială a familiei. Edmond va urma cursuri de drept, apoi (din 1847) va lucra ca funcționar. Jules își ia bacalaureatul în 1848. În același an, mama lor moare, lăsându-le o moștenire care le va asigura independența materială, ceea ce îi determină să se consacre exclusiv literaturii și artei. În iulie 1849, cei doi frați pornesc într-o călătorie prin Franța, iar în noiembrie, la Marsilia, se îmbarcă pentru a ajunge în Algeria. Încep să țină un jurnal de călătorie ilustrat, în care locul schițelor și desenelor va fi luat, treptat, de însemnări. Aceste texte, dintre care unele vor vedea lumina tiparului în ziarul L’Éclair, sunt primele manifestări ale talentului lor scriitoricesc – frații Goncourt vor excela, de altfel, în arta descrierii, uneori chiar în detrimentul narațiunii”.Un titlu neinspiratDin 1850, cei doi tineri se mută într-o casă de pe Rue Saint-Georges, unde vor locui până în 1868. Aici, se ocupă de pictură, gravură, desen, precum și de o colecție de obiecte de artă. „Admirația pentru secolul al XVIII-lea – relua Laurențiu Zoicaș – va rămâne una din direcțiile în care va evolua gustul lor artistic, iar colecției de bibelouri și tablouri începe să i se adauge o colecție de documente autentice (îndeosebi scrisori) din aceeași epocă. Cei doi frați vor exploata aceste documente în lucrările lor cu caracter istoric, oferind o perspectivă nouă asupra mentalităților și personalităților din perioada Revoluției, Direc