Catherine Connolly critică poluarea râurilor irlandeze în primul său discurs major despre mediu
Președinta Irlandei, Catherine Connolly, a vorbit despre degradarea râurilor irlandeze în primul său discurs major pe tema schimbărilor climatice și mediului, susținut la o conferință dedicată climei organizată de Universitatea Dublin City (DCU). În conferința găzduită de DCU Institute for Climate and Society, ea a subliniat că, de la începutul anilor 1980, când aproximativ 500 de râuri erau considerate neprihănite, până în 2019 doar în jur de 20 îndeplinesc în continuare acel standard. Connolly a afirmat că este necesară o schimbare profundă, transformatoare, pentru a răspunde crizei climatice, pentru că acțiunile incremental nu sunt suficiente. În același discurs, ea a indicat că aproximativ 90% dintre habitatele irlandeze — păduri, pajiști și zonele de coastă — se află într-o stare de conservare „nefavorabilă” conform definițiilor din Directiva UE privind habitatele, explicând că această situație compromite capacitatea acestor ecosisteme de a supraviețui pe termen lung.
Connolly a subliniat că catalogarea „nefavorabilă” a habitatelor reflectă faptul că acestea nu se află în condițiile necesare pentru supraviețuire pe termen lung, fără a indica neapărat cauzele precise ale poluării râurilor sau ale degradării habitatelor. În același timp, Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) a reiterat în mod repetat impactul dăunător al scurgerilor de îngrășăminte provenite din agricultură și al deversărilor de ape uzate tratate insuficient din rețelele urbane de epurare asupra cursurilor de apă irlandeze.
Discursul său a fost parte a programului anual al DCU Institute for Climate and Society, iar Connolly a alimentat o temă pe care a reiterat-o în diverse cadre, legând criza climatică de condiția de securitate la nivel mondial și de impactul războaielor asupra mediului. Ea a avertizat că normalizarea conflictelor armate este o problemă majoră, fiind alimentată de profiturile uriașe ale complexului militar-industrial, iar emisiile rezultate din războaie sunt adesea trecute cu vederea în dezbaterea publică privind schimbările climatice. În acest context, ea a susținut necesitatea unei analize mai cuprinzătoare a impactului pe termen lung al militarismului asupra climei, precum și a costurilor sociale și ecologice ale conflictelor.
Connolly a argumentat că, de șapte ani, Irlanda a declarat o urgență climatică, dar transformarea necesară nu are loc la scara și în viteza necesare. Ea a amintit că a găzduit anul trecut o întâlnire cu Greta Thunberg la Áras an Uachtaráin și a indicat că rapoarte successive subliniază amploarea problemei. În context european, ea a subliniat că Europa se încălzește mai rapid decât alte regiuni, iar efectele sunt deja vizibile în diverse domenii, de la vreme la ecosisteme. Un alt aspect discutat a fost evoluția potențialelor modificări în circulația Atlanticului, cunoscută sub denumirea AMOC, despre care s-a argumentat că este semnificativ mai probabil să se prăbușească decât se credea anterior, ceea ce ar putea provoca schimbări ample în vremea și climatul Europei până la mijlocul secolului, inclusiv în Irlanda.
La nivel de oportunități și strategii, Connolly a elogiat importanța curajului politic și social pentru a aborda „groaza” care se petrece, citând în mod indirect un mesaj în limba irlandeză: „Trebuie să avem curaj să înfruntăm groaza care se întâmplă.” Ea a făcut referire și la o echipă de foste voci în domeniul climei, evocând părerea fostei președinte Mary Robinson, care a susținut că „gândirea incrementală nu va fi suficientă” pentru a gestiona provocările care însoțesc creșterea inegalităților, degradarea mediului și impactul combinat al acestora. Concluzia să fie că, pentru a transforma imaginea dezastruoasă într-un viitor sustenabil, este nevoie de măsuri semnificative, coordonate la nivel național și european, combinate cu o abordare integrată a războiului, a mediului și a echității sociale.
