Situația conducerii lui Keir Starmer pe scurt
Sir Keir Starmer se află în centrul unei crize de conducere în contextul unei ședințe cruciale de cabinet, încercând să își mențină postul de prim-ministru la mai puțin de doi ani de la momentul în care Partidul Labour a înregistrat un succes electoral categoric. În spatele acestui demers se află o revoltă în rândul parlamentarilor laburiști și solicitări venite din partea unor miniștri pentru stabilirea unui calendar de ieșire, după un val sălbatic de rezultate la scrutinuri săptămâna trecută. Iată cum stau lucrurile în prezent.
În această zi, Starmer conduce întâlnirea săptămânală cu cabinetul, în timp ce se confruntă cu presiuni venite din partea unor miniștri seniori care solicită demisia sau, cel puțin, clarificarea unei direcții viitoare. Printre ei se numără și Secretarul de interne Shabana Mahmood, care face parte din corul celor care cer clarificări cu privire la un eventual calendar de plecare. Însă premierul a declarat membrilor cabinetului că țara se așteaptă ca Labour să se concentreze pe guvernare, lansând practic un avertisment rivalilor său să își formalizeze eventualele candidaturi pentru conducerea partidului. În prezent, niciun deputat laburist nu a lansat o ofertă oficială de provocare, iar potrivit regulilor interne, acest lucru necesită sprijinul a 81 de colegi sau 20% dintre deputații Labour. Starmer a transmis cabinetului că intenționează să se ocupe de guvernare, iar un proces de conducere nu a fost declanșat încă.
La nivelul organizației, atmosfera este tensionată. Peste 70 de parlamentari laburiști au solicitat public demisia imediată a liderului sau, cel puțin, stabilirea unui calendar clar de plecare. Miatta Fahnbulleh, ministrul pentru comunități, a fost prima voce din guvern să-și manifeste intenția de a demisiona, în timp ce alte figuri cu vizibilitate în partid, precum secretarul Sănătății Wes Streeting și fosta vicepremieră Angela Rayner, sunt considerate ocupații cu potențiale tastări pentru o candidatură la conducere. Printre posibilele nume se află și primarul regiunii Marii Manchester, Andy Burnham, însă pentru a candida ar trebui să devină parlamentar, condiție care ar prelungi inevitable procesul de permutations în cadrul partidului.
Cum am ajuns aici? În cursul zilei de luni, liderul a ținut un discurs pregătit în grabă, menit să-și consolideze poziția, însă această tentative de consolidare s-a lovit de criticile din rândul colegilor, iar numărul parlamentarilor care au cerut demisia sau clarificarea unui calendar a crescut în orele ce au urmat. Revolta internă a izbucnit după o serie de rezultate electorale dezamăgitoare pentru Labour săptămâna trecută: pierderea a aproximativ 1.500 de consilieri locali din întreaga Anglie; laburistii au fost demiși de la guvernare în Țara Galilor și au înregistrat cel mai proastă PC de rezultate la alegerile parlamentului scoțian. Aceste evoluții au amplificat controversele legate de decizia lui Starmer de a numi pe Peter Mandelson în funcția de ambasador în Statele Unite, ceea ce a generat îndoieli în rândul unor parlamentari cu privire la judecata sa strategică.
În această situație, Starmer rămâne în funcție, iar procesul de alegere a unui succesor nu a fost declanșat oficial. Rămâne de văzut dacă presaționalul laburist va reuși să gestioneze ruptura internă sau dacă presiunea din interior va alimenta o competiție deschisă pentru conducerea partidului, cu implicații semnificative pentru viitorul guvernării Labour în perioadele următoare.
