Mitul austerității în sectorul energetic, directorii companiilor de stat își măresc veniturile

Una dintre criticile aduse guvernului condus de Ilie Bolojan vizează asumarea fiscală: o mare parte a efortului necesar pentru reducerea deficitului bugetar ar fi suportată de românii cu venituri reduse, prin măsuri precum înghețarea pensiilor și majorarea TVA-ului. Deși în teorie reformele majore ar fi trebuit să atingă în mod direct sistemul public, în practică cele mai curajoase măsuri au fost amânate sau blocate, iar impactul real asupra cheltuielilor statului rămâne în discuție. Pentru anul 2025, rezultatele concrete în direcția echilibrării finanțelor par să fie modest vizibile, iar adevăratul test al reformelor este așteptat în 2026.

Printre reformele avansate de Bolojan, și care au trecut cu obstacole din partea opoziției social-democrate, se numără plafonarea indemnizațiilor șefilor marilor companii de stat. Anunțată încă din debutul mandatului său, această măsură a fost adoptată de Legislativ la finalul lunii octombrie precedent, iar analiza publică a relevat în special impactul asupra componentelor variabile ale remunerațiilor. În practică, conducătorii marilor companii de stat erau recompensați printr-o combinație de salariu fix și o sumă fixă de natură variabilă, situație în care partea variabilă depășea adesea praguri semnificative, corelate cu indicatori de performanță fixați în mod categoric astfel încât riscul de neîndeplinire să fie redus.

Concret, în unele cazuri, indemnizațiile brute anuale depășeau două milioane de lei, în principal datorită componentei variabile, iar pentru liderii companiilor de top această sumă era formată dintr-un salariu fix în marja 4–600.000 de lei plus o plată variabilă considerabilă, care la rândul său putea urca între 1,5 și 1,7 milioane lei. Odată cu intervenția Guvernului, s-a impus limitarea clară a indemnizațiilor variabile în contextul în care entitățile cu pierderi sau datorii către stat nu mai puteau acorda astfel de componente. Chiar și acolo unde aceste plăți au fost menținute, s-a aplicat o plafonare severă: suma variabilă nu putea depăși de două ori indemnizația medie pe sector, iar indemnizațiile fixe lunare au fost supuse unui plafon de raportare la cinci ori câștigul mediu din sectorul respectiv pentru companiile mari de stat listate la bursă.

Acest mecanism a generat un paradox: în condițiile în care toate companiile au stabilit la maximum plafonul permis, multe dintre direcțiile generale au ajuns să perceapă drept limită un nivel salarial semnificativ, deși unii directori aveau salarii lunare mai reduse decât noul plafon. În contextul politic, reacțiile au fost escaladate, liberalii solicitând PSD să clarifice solutionarea crizei politice, iar în spațiul public au apărut opinii vizând efectele reale ale acestor decizii. Reacția lui Sorin Grindeanu și pozițiile PSD au fost parte dintr-un schimb destul de tensionat privind direcția reformelor în sectorul public.

Cu toate acestea, datele pentru 2025 indică faptul că marile companii de stat din sectorul energetic au redus în mod semnificativ bugetele dedicate indemnizațiilor conducerii, treptat, în ciuda unor excepții rare în care contractele de mandat erau încă în vigoare. În acest context, efectul plafonării indemnizațiilor variabile se observă în situațiile în care măsurile au avut aplicare directă, iar impactul asupra structurii de compensare părea să se vadă, cu precădere, în companiile energetice de stat. Rămâne, însă, clar faptul că adevăratul test al reformelor se află în analiza compatibilității dintre aceste măsuri și obiectivul general de stabilizare bugetară, cu observația că implementarea și efectele pe termen lung vor fi de natură să ofere o imagine mai clară în 2026. În ansamblu, reforma salariilor conducătorilor companiilor de stat este tratată ca o miză importantă în cadrul eforturilor de reformă a administrației publice și de gestionare responsabilă a resurselor publice, cu un impact direct asupra transparenței și a echității în remunerarea conducerii din entități puțin controlate de piață, dar profund dependente de sprijinul statului.