Revoluția Uniunilor Civile înfruntă bigotismul
De la intrarea în vigoare a legii privind uniunile civile în 2016, aproximativ 22.000 de cupluri de același sex au beneficiat de drepturile prevăzute, iar pe 11 mai această normă va împlini 10 ani. Dacă se includ și transcrierile de căsătorii înregistrate în altă țară, valorile asociate indică un total ce depășește 30.000 de cupluri. Se observă în principal o preponderență a cuplurilor formate din bărbați care provin din marile orașe, însă numărul a înregistrat o tendință de descreștere.
„Acum zece ani lumea era cu totul alta,” amintește fosta senatoare Monica Cirinnà, prima semnătură a legii cunoscute sub numele său. „Când Matteo Renzi a îndrăznit să sprijine proiectul cu o hotărâre de încredere, a fost un gest rar în istoria politică italiană pentru un text legat de drepturile omului. Nu știu câți parlamentari din stânga ar fi avut curajul să facă același lucru. Fără acea decizie, legea nu ar fi existat.” Cirinnà subliniază că aprobarea legii a reprezentat pentru mii de oameni care nu se regăseau în peisajul politic un răspuns esențial: „am rupt vălul bigotismului, al unei catolicisme rigide, al omofobiei și al moralisme false și am făcut doar primul pas spre egalitate.”
Pentru Franco Grillini, în prezent președinte de onoare alasociațiilor Arcigay și Gaynet, unioniile civile au fost într-adevăr o „revoluție.” El amintește, citând în mod metaforic inspirația lui John Reed, că „primii ani ai acestor norme au zguduit lumea,” deoarece o asemenea prevedere a schimbat perspectiva asupra familiei în Italia și, în consecință, a modelului cultural. La zece ani de la confirmarea lor, Grillini consideră necesară o reformă serioasă a dreptului familiei pentru a reflecta realitățile moderne.
În ceea ce privește perspectiva politică actuală, deputatul Alessandro Zan de la Partidul Democrate a evidențiat că uniunile civile au reprezentat „un mare pas înainte în civilizație,” deși recunoaște că legea este astăzi văzută de unii ca fiind depășită. El amintește existența unei inițiative legislative la începutul acestei legislaturi, cu propriul său nume pe primul semn, susținută de Elly Schlein: o nouă propunere cu două ramuri atât în Camera Deputaților, cât și în Senat, care prevede instaurarea căsătoriei egale, drepturi de adopție pentru persoanele singure și pentru cuplurile de același sex, precum și accesul la procreare medical asistată. În ansamblu, textul urmărește o reformă coerentă a dreptului familiei, fără a adăuga premize dincolo de ceea ce este necesar pentru echitatea juridică.
Aceste evoluții reflectă o perioadă de transformare în discursul public italian privind drepturile civile, evidențiind atât progresele realizate, cât și domeniile în care reformele necesare continuă să fie discutate în spațiul legislativ, cu scopul de a asigura o protecție juridică completă tuturor formelor de familie moderne.
