Apartamentul din Downing Street al lui Rachel Reeves a necesitat o reamenajare de 20.000 de lire sterline după ce mobilierul original a dispărut

Fapt surprinzător sau lipsă de încredere în gestiunea patrimiliului statului s-a conturat după ce s-au făcut publice cheltuielile cu mobilierul apartamentului oficial de la Nr. 10 Downing Street, destinat prim-ministrului, în contextul mutării Rachelei Reeves în iulie 2024. Potrivit unui răspuns parlamentar, taxpayerii au finanțat o cheltuială de aproape 19.760 de lire pentru reasortarea spațiului, după ce mobilierul original nu a fost localizat, iar apartamentul a fost, la momentul încare Reeves a devenit interlocutorul public, gol.

Suma totală, în valoare de 19.759,61 lire, a cuprins un buget dispers în detalii: nouă mese în valoare de 5.000 de lire, două canapele pentru 3.450 de lire, un dulap pentru televiziune în 850 de lire, un scaun în 695 de lire și un còlit de sertare în 475 de lire, împreună cu o taxă de instalare și manipulare în 750 de lire și un cost de livrare în 300 de lire. Descrierile indică, astfel, o relocare completă a spațiului, de la mobilarea în întregime la amenajări minore, toate finanțate din bugetele Ministerului de Finanțe pentru anul financiar 2024-2025.

Întrebările din Parlament privind soarta mobilierului au fost adresate în cadrul unei interpelări scrise formulate de către Mike Wood, membru în opoziție ocupând rolul de critic al Cadărului Cabinetului. Răspunsul oferit de secretarul de stat pentru Exchequer a indicat că obiectele achiziționate au fost „păstrate în mod definitiv de către guvern” și că totalul a fost acoperit din fonduri ale Trezoreriei pentru anul în curs. Această formulare a alimentat discuții despre gestionarea bunurilor publice, precum și despre jurisdicția responsabilă pentru stocuri, depozitare sau vânzare a mobilierului în urma înlocuirii.

Contextul istoric referitor la mobilierul No. 10 arată că, în anul 2020, în perioada în care Rishi Sunak ocupa postul de cancelar al finanțelor, soția sa, Akshata Murthy, a supervizat o schimbare majoră a decorului, cu tapițerii de catifea și draperii somptuoase, înlăturând mobilierul anterior. În 2022, după demisia lui Sunak din funcția de cancelar, Reeves a preluat funcția de premier în octombrie aceluiași an și a readus echipa guvernamentală în spațiul No. 10, dar a decis să își transporte propriul mobilier în noua reședință, ceea ce a lăsat apartamentul gol în momentul instalării acesteia.

La observațiile legate de gestionarea mobilierului au răspuns, în special, patru entități guvernamentale: Cabinet Office, Trezoreria, Agenția pentru Proprietate Guvernamentală și Echipa de Facilități din cadrul Downing Street. Toate au fost întrebată să clarifice dacă piesele originale au fost depozitate, trimise către altă locuință guvernamentală sau eliminate ca deșeuri. Până în prezent, niciuna dintre aceste instituții nu a putut furniza un răspuns definitiv privind destinația mobilierului lipsă, ceea ce a alimentat preocuparea publică legată de o posibilă risipă a banilor contribuabililor.

Reacțiile din spațiul civic nu au întârziat să apară. Directorul executiv al TaxPayers’ Alliance a comentat că existența unei posibilități în care mobilierul utilizabil ar fi rămas depozitat de ani de zile poate sugera un nivel de risipă în cadrul unui proces deja complicat. În paralel, cadrul parlamentar a reamintit că, în cadrul regulilor actuale, atât Cancelarii, cât și premierii pot aloca un plafon de până la 30.000 de lire din fonduri publice pentru mobilierul apartamentelor de la No. 10.

Între timpul, comparațiile istoriologice cu cazuri anterioare pot fi relevante. De pildă, în 2019, în timpul mandatului lui Boris Johnson, o contribuție de 112.000 de lire a fost mobilizată de un donator către remodelarea apartamentului său de la Downing Street, sub supravegherea designerului Lulu Lytle, eveniment urmat de o rambursare a sumei de către Johnson din fonduri proprii după cum s-a stabilit în proceduri.

În ansamblu, această serie de detalii ridică întrebări despre modul în care sunt gestionate bunurile publice în spații-cheie ale administrației britanice, precum și despre responsabilitatea agențiilor investite cu supravegherea relocărilor și a investițiilor în infrastructură simbolică. În timp ce autoritățile subliniază că procedurile s-au desfășurat în cadrul fluxurilor bugetare existente, opinia publică cere o clarificare mai precisă privind stocarea, destinarea sau vânzarea mobilierului existent, pentru a asigura transparența utilizării fondurilor publice și a evita percepțiile de risipă.

Pe fondul acestor evenimente, administrația subliniază că normele actuale permit alocări bugetare pentru echiparea spațiilor oficiale și că anumite decizii au fost luate în cadrul unui cadru financiar stabilit anterior. Cu toate acestea, lipsa unei justificări clare pentru mutările și depozitările de mobilier poate intensifica îndoielile cetățenilor în privința eficienței cu care se cheltuiesc resursele publice în perioadele de tranziție politică și administrativă.