Vinificator palestinian nu renunță în fața extinderii ilegale a așezărilor din Cisiordania

O mașină avansează prin rânduri de vii îngrijite, aflate în apropierea cramei Shiloh, situată chiar lângă Drumul 60, în Cisiunul de Vest. Acest drum se înscrie în zona ocupată din West Bank, conectând Israelul cu o serie de așezări israeliene ilegale în teritoriile palestiniene. Crama Shiloh face parte din una dintre aceste așezări, înființată în 1978 pe terenuri confiscate din satele palestiniene Qaryut și Turmus Ayya. Extremiștii sosiți în această zonă susțin o viziune potrivit căreia zeița istorică a locului ar reprezenta de acum 3.000 de ani capitala unei locuri biblice asociate cu Israelul, o ipoteză revendicată drept motivație ideologică pentru pretențiile asupra terenului.

AY Katsof, originară din California, gestionează în prezent o mică cramă cu pensiune într-o așezare izolată, numită Esh Kodesh, care este tot o periferie a ocupației. În ambele cazuri, activitatea viticulturii și a turismului local se desfășoară în contextul unei rețele de așezări a căror dezvoltare este monitorizată atent de organizațiile dintre comunitățile palestiniene și cele internaționale. Anul trecut, ambasadorul american în Israel, Mike Huckabee, aflat în pluralul său de simpatizant evanghelic, a vizitat Shiloh împreună cu un grup de lideri ai așezărilor, declarând public că „președintele Trump iubește acest pământ” și exprimând sprijin pentru eforturile de stabilire a vieții în aceste zone. În luna decembrie a aceluiași an, peste o mie de lideri și influenceri din Statele Unite au participat la un tur organizat în jurul sitului Shiloh, subliniind interesul internațional în cum se conturează pe teren viitoarele frontiere ale așezărilor.

În frâna volanului este Dror Etkes, directorul kerem Navot, o organizație neguvernamentală israeliană care urmărește activitatea așezărilor din teritoriile ocupate. Etkes, recunoscut drept expert în așezări și politici teritoriale din West Bank, explică că Shiloh este una dintre cele mai contestate comunități din regiune, iar în ultimele decenii controlul asupra terenurilor agricole, odinioară exploatate de palestinieni din apropiere, s-a extins rapid. În timpul vizitelor pe drumurile spre mai multe podgorii ale așezărilor, el indică porți de intrare părăsite, scoase din uz după ce hotarele viilor au fost extinse, iar porți noi au fost instalate pe teritoriul extins, pe care locuitorii noi l-au securizat fie prin forță, fie prin influențarea administrației israeliene care gestionează West Bank-ul ocupat.

La o înălțime strategică se află Crama Gvaot, amplasată între orașele palestiniene Ramallah și Nablus. Etkes afirmă că, dacă controlezi această zonă, practic deții controlul asupra celei mai mari părți nordice a West Bank-ului. El scoate la iveală o pereche de binoclu pe care o utilizează pentru a verifica cu atenție dealurile în jur, în căutarea oricărui semn al construirii unui nou drum care ar putea prefigura stabilirea unui nou post de așezare. „Întotdeauna caut indicii despre drumuri noi în construcție”, spune acesta, „este un semn al unui plan pentru un nou avanpost de coloniști.” În realitate, adesea este vorba despre o sosire nocturnă a unui vraci de settil post cu un caravan, care marchează începutul transformării terenului într-un spațiu cu acces restricționat pentru localnicii palestinieni; însă originea acestor caravane nu este clară, iar situația rămâne în mare parte interpretată în raportările publice, cu diverse surse care pun la îndoială cum și de unde se coordonează aceste mișcări.

În contextul actual al regiunii, monitorizarea persistentă a extinderilor așezărilor și a rețelei de drumuri face parte dintr-o verificare atentă a impactului asupra peisajului rural palestinian, asupra dreptului de folosință al terenurilor agricole tradiționale și asupra viabilității locuirii palestiniene în vecinătatea acestor comunități. Analizele publicate de organizații ca Kerem Navot subliniază cum conectivitatea între Ramallah și Nablus poate fi influențată de noile infrastructuri și de amplasarea nodurilor câtorva crame, sute de hectare de vie și terenuri destinate dezvoltării comerciale, adăugând o dimensiune economică și politică la disputele legale și morale din West Bank. În acest cadru, investigațiile despre originea și scopul fiecărei mutări, fie a construirii de noi porți sau de drumuri, rămân aspecte sensibile care continuă să provoace discuții la nivel internațional despre legalitatea și legitimitatea ocupației, dar și despre impactul asupra oamenilor care trăiesc în aceste zone.