Daniel Dăianu președintele Consiliului Fiscal spune că va trebui să învățăm să ne descurcăm fără PNRR

În contextul discuțiilor europene despre viitorul bugetar al Uniunii, Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, atrage atenția asupra efectelor pe care le va avea încetarea cadrului financiar desemnat prin PNRR asupra economiei românești, în timp ce administrațiile publice vor trebui să se descurce mai bine cu resursele existente. El evidențiază faptul că, deși din perspectiva finantării vor persista fonduri europene, finanțarea specifică prin Planul National de Redresare și Reziliență se va încheia, iar această schimbare impune un exercițiu de adaptare în modul în care se folosesc fondurile disponibile.

Potrivit lui Dăianu, dispariția pachetului PNRR va produce un impact semnificativ asupra economiei, chiar dacă efectele nu se vor manifesta brusc. El avertizează că pierderea accesului la fonduri structurale și de coeziune ar fi mult mai dăunătoare pentru evoluția economică a țării, iar șocul ar putea fi atenuat dacă guvernații și autoritățile din teritoriu gestionează cu mai multă eficiență resursele existente. În acest context, este necesară o înțelegere clară a faptului că viitorul bugetar al UE poate redefini prioritățile naționale, iar România trebuie să se adapteze la aceste reajuste fără a compromite programele esențiale.

În cadrul observațiilor sale, Dăianu subliniază că discuțiile din Uniunea Europeană privind viitoarea configurație bugetară pot modifica direcțiile prioritare. Unele state cer alocări sporite pentru competivitate și apărare, în timp ce România și alte țări insistă să nu renunțe la fondurile destinate agriculturii și coeziunii. Această poziție rezultă, pe de o parte, din nevoia de a sprijini o economie încă în curs de adaptare la standardele economice ale vestului Europei, iar pe de altă parte, din rolul acestor plafoane financiare în sprijinul balanței de plăți și al investițiilor pe termen lung. În această lumină, pierderea treptată a fondurilor comunitare ar reprezenta un recul potențial, iar utilizarea eficientă a banilor disponibili devine o condiție esențială pentru menținerea ritmului de creștere.

Totodată, președintele Consiliului Fiscal insistă asupra necesității îmbunătățirii eficienței în cheltuirea fondurilor europene. El avertizează asupra relativelor relatări privind utilizarea ineficientă a banilor, oferind drept exemplu proiecte în care resursele publice au fost direcționate spre inițiative nejustificate sau necorelate cu nevoile reale ale comunităților. În opinia sa, proiectele locale ar trebui să fie evaluate în contextul priorităților naționale, iar alocările să reflecte mai bine cerințele țării în ansamblu, nu doar interesele unei localități sau ale unui sector minor.

Pentru o reușită pe termen lung, Dăianu accentuează că responsabilitatea nu poate să rămână doar în zona administrației centrale, ci trebuie să devină o maturitate politică la nivel național. El solicită o coordonare mai strânsă între liderii partidelor și autoritățile locale, subliniind necesitatea unei resurse de voce politică care să ghideze deciziile în sprijinul intereselor generale ale țării. Conducătorii partidelor ar trebi să adopte o poziție fermă, capabilă să comunice cu claritate primarilor că România traversează momente dificile, iar deciziile pe termen lung trebuie să se bazeze pe o viziune națională, nu pe interese locale exclusive. În acest sens, faptul că liderii politici pot oferi o direcție comună este adesea decisiv, deoarece convingerile celor din administrațiile locale au un impact direct asupra realizării programelor și a încrederii cetățenilor în gestionarea fondurilor publice.

În încheiere, explicațiile lui Dăianu consolidează ideea că pregătirea pentru perioadele post-PNRR necesită o conceptualizare realistă a finanțării europene, împreună cu o strategie eficientă de utilizare a fondurilor disponibile. O consolidare a dialogului între diferitele paliere ale puterii, un angajament autentic față de responsabilitatea publică și o viziune comună asupra priorităților naționale pot facilita adaptarea României la noile condiționări bugetare ale Uniunii Europene și pot îmbunătăți capacitatea țării de a atrage investiții, a menține balanța de plăți în parametri stabili și a utiliza în mod optim resursele europene pentru dezvoltarea pe termen lung a economiei.