Cristian Pomohaci scapă de închisoare după acuzațiile de pedofilie

Fostul preot Cristian Pomohaci a fost desprins oficial din rândul slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române, iar actualitatea din jurul său nu dă semne de linişte. Conform purtătorului de cuvânt al arhiepiscopiei, domnul Ovidiu Botoi, Pomohaci nu mai beneficiază de dreptul de a oficie religioase, iar prezenţa sa în veșminte clericale nu poate conferi legitimitate actelor religioase pe care le realizează. Însă, în spațiul public, aparițiile sale în costumul de slujitor și participarea la ceremoni religioase au alimentat discuțiile despre o potențială confuzie în rândul credincioșilor, în condițiile în care el își desemneze locul de rugăciune ca o administrație religioasă, pe care o numește impropriu mănăstire și biserică.

Activitatea sa actuală se desfășoară în județul Mureș, la aproape un deceniu de la decizia de caterisire, iar imaginele postate în mediile sociale îl surprind în veșmintele specifice, în timp ce săvârșește ritualuri religioase în locații despre care se spune că includ chiar și spații asemănătoare Țării Sfinte. Reprezentanții BOR au precizat că aceste activități au loc pe un domeniu privat din Mureș, unde un fost localnic ar fi fost transformat în ceea ce se pretinde a fi un așezământ religios. În mod clar, aceste acțiuni sunt contrare actualelor reglementări bisericești, iar opinia oficială a BOR este că ele pot induce în eroare credincioșii și pot afecta percepția asupra autenticității slujirii.

Biroul de comunicare al Bisericii Ortodoxe Române a întărit printr-o circulară transmisă în comunitățile din Alba și Mureș faptul că Pomohaci nu mai are autoritatea canonică de a sluji. Comunicarea BOR avertizează credincioșii asupra riscului de a participa la slujbe necanonice, avertizând în același timp că astfel de manifestări pot avea efecte negative asupra vieții familiale și spirituale a celor implicați sau expuși unor practici neoficiale. Mesajul a fost disețat cu scopul de a preveni eventuale confuzii legate de legitimitatea actelor religioase și de a clarifica cadrul în care credincioșii se pot încadra în mod sigur în cadrul tradițiilor ortodoxe.

Din perspectiva juridică, cazul Pomohaci include elemente controversate, însă faptele pedofile pentru care fusese acuzat nu au rezultat într-o condamnare cu pedeapsă privativă de libertate din cauza prescripției răspunderii penale. În schimb, a fost pronunțată o condamnare cu suspendare într-un dosar referitor la evaziune fiscală. Autoritățile locale au anunțat că situația este monitorizată de forțele de ordine, iar Inspectoratul de Poliție Județean Mureș a anunțat demararea unor verificări pentru a identifica eventuale nereguli și a aplica măsuri conform legii, în cazul în care se impun.

În paralel cu dreptul canonic și cu evoluțiile juridice, fostul cleric apare în spațiul public ca figură asociată și cu o activitate artistică destinată evenimentelor finanțate din fonduri publice. De-a lungul anilor, a fost conturat portretul unei afecțiuni materiale considerabile: o avere estimată la peste 1,5 milioane de euro, compusă dintr-un portofoliu de aproximativ 40 de imobile, dintre care 25 de apartamente, 9 terenuri și diverse construcții. Această situație patrimologică a fost documentată în anchete și analize care au vizat sursele de finanțare ale activităților sale publice, stârnind, în același timp, întrebări legate de transparența fondurilor utilizate în cadrul evenimentelor finanțate din bani publici.

În context, ambițiile profesionale și publice ale lui Pomohaci au fost oglindite de reacțiile opiniei publice și de atenția instituțiilor de etică bisericească, care urmăresc să clarifice statusul său canonic și implicațiile pentru credincioși. În timp ce pretențiile legale în privința dreptului de a sluji rămân în afara posibilității de a fi canonical recunoscut ca slujitor, relația sa cu spațiul public – artistic și civic – este subiect de discuție între critici, comunități locale și autorități, iar orice evoluție va fi urmărită cu interes de către public. Dincolo de controverse, situația lui Pomohaci oferă o imagine a dificultăților prin care trec instituțiile religioase în gestionarea accesului la slujire, precum și a modalităților în care comunitățile locale percep și interpretează actele religioase săvârșite în afara canalelor canonice.