Omicidio Mazzotti Cristina este în continuare considerată ca persoană

Curtea de Assize din Como a pronunțat pe 4 februarie o condamnare cu condamnare pe viață pentru Demetrio Latella și Giuseppe Calabrò, acuzați că au realizat efectiv răpirea Cristinei Mazzotti, tânără în vârstă de 18 ani, răpită în seara zilei de 30 iunie 1975 de la poarta casei sale din Eupilio, în provincia Como, iar corpul său a fost găsit la 1 septembrie în urmașei într-o groapă de gunoi din Galliate, în provincia Novara. Potrivit motivării, Cristina nu a fost văzută drept o persoană care urma să fie restituită în siguranță după încheierea negocierilor, ci ca un bun disponibil, fungibil și consumabil în scopul obținerii profitului infracțional. Această formulare scoate în evidență modul în care judecătorii au înțeles acțiunile celor două acuzați în cadrul logicii răpirilor din acea perioadă.

Judecătorii au situat comiterea răpirii într-un interval temporal bine delimitat, ilustrând „era răpirilor de persoane” care, începând cu anii 1970, au devenit unul dintre principalele instrumente de acumulare a averilor de către clanurile din ’ndrangheta în nordul Italiei. În viziunea autorităților judiciare, scopul de profit află în centrul autoritar al operațiunii: din perspectiva procurorilor, acțiunea de răpire nu poate fi redusă la un simplu risc neesențial, ci reprezintă deschiderea deliberată a unui lanț infracțional, al cărui mecanism intern prevedea, de la început, disponibilitatea reală a înlăturării victimei pentru a nu compromite rezultatul operațiunii.

Chiar și ca urmare a recunoașterii făcute de Latella, care a declarat anterior că a participat la răpire după ce în 2007 o amprentă a lui a fost identificată pe una dintre mașinile victimei, ceea ce a permis redeschiderea anchetei, în procesul de condamnare un rol decisiv l-au avut declarațiile martorilor. În special, logodnica Cristinei și o prietenă care se aflau în seara aceea alături de ea au fost decisive în identificarea celui despre care au fost convinse că era persoana cu nasul proeminent care i-a amenințat pe cei prezenți cu arma și care era asociată în mod direct cu Calabrò. Această retrimitere a probelor a consolidat credibilitatea asocierii dintre persoanele vizate și fapta de răpire, sprijinind în mod decisiv verdictul instanței.

Răpirea Cristinei Mazzotti este încadrat în contextul marii perioade de violență și criminalitate organizată din Italia anilor ’70, un moment în care autoritățile erau nevoite să facă față unui fenomen nou și complex, în care grupările mafiote își extindeau metodele de exploatare financiară pe teritoriul nordic al țării. Sentința pronunțată de Curtea de Assize din Como întărează mesajul despre cât de grav a fost tratat acest tip de infracțiune în acele vremuri și despre determinarea autorităților de a combate eficient practicile violente ale organizațiilor criminogene care au alimentat o serie de răpiri cu scop de profit în Italia.