Hantavirus ce trebuie să știți despre boala potențial fatală și izbucnirea pe un vas de croazieră

Doi cetățeni irlandezi se află printre cele 143 persoane de pe un vas de croazieră care se află în centrul unei evaluări despre o potențială undă de hantavirus, în contextul unui posibil focar pe bord. Organizația Mondială a Sănătății a declarat astăzi că există suspiciuni de transmitere umană între contactele foarte apropiate, iar autoritățile de sănătate monitorizează cu atenție evoluția situației. Potrivit operatorului de turism Oceanwide Expeditions, trei persoane au decedat și au fost confirmate două cazuri de infecție cu hantavirus. Un caz este atribuit unei femei olandeze care a decedat la data de 27 aprilie, după ce a debarcat de pe M/V Hondius în Saint Helena; soțul său a murit anterior la bord, iar cauza decesului este în curs de anchetă. Un al treilea călător a decedat la începutul lunii mai, iar decesul său este de asemenea în curs de investigare. Cel de-al doilea caz confirmat implică un pasager britanic aflat în prezent în stare critică, dar stabilă, în Africa de Sud.

Ce este hantavirus? Este o maladie rară, dar potențial letală, cauzată de viruși transmiși prin urme sau secreții ale rozătoarelor infectate. Doar câteva specii de hantavirus sunt cunoscute pentru că pot provoca boala la oameni. Numele provine de la râul Hantan din Coreea de Sud, unde în perioada războiului din Coreea (1950–1953) mii de soldați s-au îmbolnăvit grav după expunere. Transmiterea la oameni are loc în principal prin contactul cu urina, materiile fecale sau saliva rozătoarelor sălbatice infectate, cum ar fi șoarecii și rozătoarele asemănătoare. În mod sporadic, infecția poate apărea și prin mușcături, iar expunerea la praf sau aerosoli contaminati reprezintă o cale principală de transmitere.

Este important de menționat că virusul Andes, identificat în America de Sud, este singurul hantavirus pentru care s-a documentat în unele cazuri o transmisie umană limitată, însă numai în contextul contactului apropiat și îndelungat. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, diagnosticul precoce poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate semăna cu alte afecțiuni respiratorii, inclusiv cu COVID-19. Persoanele suspectate pot fi confirmați prin teste de laborator variate, în funcție de evoluția simptomelor și de contextul epidemiologic.

Din perspectiva simptomelor, în regiunile americane boala poate avansa către sindromul cardiopulmonar cu hantavirus (HCPS), o afecțiune caracterizată prin afectarea rapidă a plămânilor și inimii. În Europa și Asia, hantavirusurile pot provoca sindromul hemoragic cu afectare renală (HFRS), orientat mai mult spre rinichi și vasele de sânge. Intervalul dintre expunere și apariția simptomelor variază în funcție de regiune: Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA indică în Americas o dezvoltare a simptomatologiei în aproximativ una până la opt săptămâni, în timp ce în cazul HFRS simptomele pot apărea în una până la două săptămâni de la expunere. Primele semne pot include febră, dureri de cap, durerile musculare, dureri abdominale, greață sau vărsături. În cazul HCPS, boala poate progresa rapid către tuse și dificultăți de respirație, punând sub presiune capacitatea respiratorie a pacientului.

Autoritățile sanitare continuă să monitorizeze situația la bordul vasului de croazieră și să analizeze evoluția fiecărui caz confirmat sau suspect, în timp ce se așteaptă rezultate suplimentare din investigațiile epidemiologice. Comunitățile de sănătate publică subliniază importanța identificării timpurii a semnelor de alarmă și a efectuării testelor adecvate pentru a limita răspândirea potențialelor transmisii, în contextul unei situații rămase în desfășurare la bordul navei, unde pasagerii provin din multiple țări și naționalități. În această perioadă, transparența informațională și cooperarea între autorități internaționale rămân esențiale pentru gestionarea unei provocări de sănătate publică de o asemenea amploare.