Fifor acuză un rateu în programul SAFE și solicită explicații urgente

Mihai Fifor, deputat PSD, a criticat ferm decizia de a muta coordonarea programului SAFE în subordinea Cancelariei prim-ministrului, exprimându-și îndoiala serioasă în privința competenței și transparenței în gestiunea unui proiect de importanță strategică pentru securitatea națională. Potrivit lui Fifor, SAFE reprezintă un program esențial pentru modernizarea Armatei României, iar contextul regional în care operează solicită o gestionare responsabilă și o monitorizare riguroasă a deciziilor luate. În opinia sa, trecerea coordonării în cadrul Cancelariei prim-ministrului și resortarea majoră a acestui program în mâinile unui apropiat al puterii, fără expertiză în domeniul apărării, poate afecta stabilitatea și pregătirea pentru protejarea intereselor naționale.

Deputatul a subliniat opoziția instituțională față de varianta actuală, avertizând asupra lipsei implicării reprezentanților Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională în gestionarea fondurilor și a aspectelor tehnice ale programului. El a atras atenția asupra faptului că sume semnificative sunt administrate în condiții neclare, în context în care resursele publice sunt împrumutate pentru proiecte ce vizează capacitatea defensivă a țării, iar experiența în domeniul apărării, achizițiilor militare sau securității naționale nu este demonstrată la nivelul conducerii.

În cadrul intervenției sale, Fifor a formulat o serie de întrebări clare adresate premierului, menite să aducă claritate asupra formei concrete a implementării programului și a beneficiilor pentru industria românească de apărare. El a cerut detalii despre calendarul producției în România, despre locurile unde vor fi realizate echipamentele, conținutul contractual, locațiile și mecanismele prin care se va realiza producția și transferul de tehnologie sau know-how. De asemenea, deputatul a întrebat în ce măsură contractele includ licențe de producție pentru România și în ce intervale de timp se pot vedea primele linii de producție operaționale în țară, împărțind clar așteptările privind durata implementării.

Paramalignând nevoile evidente ale țării, Fifor a spus că importanța programului pentru industria națională de apărare era considerabilă, iar succesul acestuia era perceput ca o renaștere a sectorului. În schimb, critica sa viza faptul că, în viziunea sa, inițiativa a transformat ceea ce trebuia să reprezinte o reînnoire a capacității industriale de apărare într-un eșec nou, atribuit condițiilor unei decizii controversate și gestionării de către un apropiat al conducerii, fără consultare amplă sau expertiză adecvată în domeniu. În concluzie, Fifor a insistat asupra necesității unui mecanism de organizare în care specialiștii din domeniul apărării și instituțiile responsabile să joace un rol central, pentru a asigura transparența, responsabilitatea financiară și rezultatele așteptate în ceea ce privește modernizarea Armatei României și consolidarea industriei naționale de securitate.