Mercosur afectează firmele mici și avertizează asupra creșterii costurilor
Acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Mercosur a intrat în vigoare în mod provizoriu la data de 1 mai 2026, un moment pe care Comisia Europeană l-a prezentat ca pe o verigă esențială în drumul spre beneficii economice pentru ambele părți, atât pentru statele membre ale UE, cât și pentru țările din America Latină. Totuși, realitatea pe teren, în privința efectelor, este mult mai complexă decât tablourile optimiste ale Bruxelles-ului, iar impactul poate fi resimțit în mod diferit în sectoarele economice, în profunzimea acestora și în cadrul societăților locale.
În sectorul agricol, efectele anticipate ale acordului vor lovi în special fermele mici care trebuie să suporte presiuni sporite din partea importurilor mai ieftine. Adaptarea la o competiție externă intensă poate deveni insuficientă pentru multe exploatații, iar riscul falimentelor va crește în lipsa unor măsuri compensatorii sau adaptări în lanțurile de producție. Dincolo de impactul direct asupra producției, consumatorii nu vor resimți neapărat o scădere semnificativă a prețurilor la raft, dat fiind faptul că reducerile de costuri rezultate la nivel de producție nu se traduc în mod automat în prețuri mai mici pentru consumatori. Câștigurile vor tinde să rămână în portofoliile marilor procesatori și ale lanțurilor de retail, întrucât acestea controlează adesea structura lanțului de distribuție și marjele în etapele ulterioare.
Pentru ca prevederile acordului să intre în aplicare în toată regula, este nevoie de votul final al plenului Parlamentului European. Această etapă depinde însă de opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene privind compatibilitatea tratatului cu cadrul juridic fundamental al blocului comunitar. Inițial, eurodeputații au solicitat opinia CJUE în după semnarea acordului, în încercarea de a clarifica eventualele neconcordanțe cu principiile și drepturile vizate de legislația UE.
Studiile de evaluare ale efectelor economice au subliniat riscul crescânde a inegalității în interiorul Uniunii. Se așteaptă ca fermierii mici și mijlocii, lucrătorii din sectoarele vulnerabile și economiile regionale să fie printre cei mai afectați, iar efectele ar putea fi resimțite rapid în contextul piețelor interne. Chiar și reducerile modeste de prețuri la producția agricolă ar putea împinge un număr semnificativ de ferme spre limitele economice ale viabilității, conducând la o proces de concentrare a terenurilor și la o dominație tot mai mare a marilor companii agricole. Un studiu realizat la cererea Rețelei de Acțiune Climatică (CAN) Europa arată ca o scădere de 2% a prețurilor de producție la carnea de vită, dacă ar apărea în concordanță cu proiecțiile oficiale, ar spori vulnerabilitatea economică a unui număr mare de ferme din mai multe state membre, iar consecințele s-ar răsfrânge asupra capacității acestora de a funcționa în mod sustenabil pe termen lung.
În același timp, beneficiile pentru consumatori nu sunt clar direcționate spre prețuri mai accesibile în piețe. Într-o structură de alimentație extrem de concentrationată, scăderile de costuri la producător nu se traduc, în mod automat, în prețuri mai atractive la raft. Este foarte probabil ca o parte din profituri să fie absorbite de actorii din lanțul de producție și distribuție, în timp ce consumatorii ar putea resimți doar o parte din potențialele reduceri.
Dincolo de efectele economice, studiile și criticile ridicate au conturat un tablou critic în ceea ce privește cadrul general al acordului. Acordul UE-Mercosur este, potrivit unor analize, construit pe un cadru comercial neoliberal învechit, centrat pe reduceri tarifare și liberalizarea piețelor, o viziune care, în opinia autorilor, poate minimiza dezechilibrele de putere, fiscalitatea și limitele ecologice. În consecință, rezultatul poate fi o politică comercială care promite stabilitate geopolitică și creștere economică, dar riscă să adâncească inegalitatea, să submineze spațiul politic național și să consolideze modele de producție nesustenabile, în loc să contribuie la o reformă structurală benefică pentru toate segmentele societății.
În final, acordul a fost prezentat ca o facilitate strategică pentru consolidarea cooperării dintre Europa și America de Sud, iar o integrare economică mai profundă ar fi modul prin care această viziune ar putea prinde contur în practică. Însă componența efectelor sale rămâne în mare parte deschisă, iar decizia finală asupra validității sale juridice și a modului în care va funcționa în realitatea piețelor europene depinde de deciziile politice, de decizia Curții de Justiție a UE și de votul Parlamentului European, proces în care evoluțiile pot diverti între promisiunile de creștere și provocările economice reale ce vizează sectorul agricol, condițiile de muncă și mediul înconjurător.
