Inteligența artificială a descoperit peste 100 de planete ascunse în datele NASA printre care se numără lumi rare și extreme

O echipă internațională de cercetători a exploatat datele furnizate de satelitul NASA Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS) pentru a identifica manifestările tranzitelor exoplanetelor în lumina unei multitudini de stele. Misiunea TESS monitorizează cerul cu scopul de a detecta ușoare scăderi ale luminii stelarĂ provenind din trecerea planetelor în fața gazdelor lor. Concluziile cercetării au fost publicate într-o revistă majoră și se bazează pe o analiză detaliată a observațiilor de pe peste 2,2 milioane de stele colectate în primii patru ani ai misiunii. Cercetătorii s-au concentrat asupra planetelor care orbitează foarte aproape de stele, realizând o orbită completă în mai puțin de 16 zile, o perioadă ce permite estimări prelungite ale frecvenței acestor obiecte dintr-un interval orbital crucial. Astfel, echipa a reușit să ofere o imagine puternică despre distribuția planetară în regiunile interioare ale sistemelor stelare, într-un context în care datele TESS reprezintă una dintre cele mai ample baze de analiză pentru planete situate în apropierea gazdei.

La baza acestei lucrări stă noul pipeline denumit RAVEN, un instrument avansat destinat validării candidatelelor și cuantificării probabilităților într-un mod riguros. După aplicarea acestui algoritm pe ansamblul de observații, cercetătorii au confirmat existența a 118 planete reale și au clasificat peste 2.000 de candidați drept obiecte de înaltă calitate, dintre care aproximativ o mie figurează în premieră în catalog. Dr. Marina Lafarga Magro, cercetătoare postdoctorandă la Universitatea din Warwick și unul dintre autorii principali, a comentat că utilizarea acestui flux de lucru i-a permis să obțină o validare la scară fără precedent. „Folosind noul nostru pipeline, am reușit să validăm 118 planete noi și peste 2.000 de candidați de înaltă calitate, dintre care aproximativ o mie sunt complet noi”, a precizat ea, subliniind impactul metodei asupra înțelegerii populațiilor planetare.

Dintre planetele confirmate, au fost identificate categorii remarcabile din punct de vedere științific. Printre acestea se numără planete cu perioade de înconjurare extrem de scurte, care finalizează o orbită în mai puțin de o zi, precum și obiecte aflate în zona descrisă în literatura de specialitate ca „deșertul neptunian”, o regiune teoretică în care existența planetelor este așteptată să fie rară. Studiul relevă, totodată, sisteme cu mai multe corpuri situate în apropiere, inclusiv perechi de planete necunoscute anterior care împart aceeași stea, ceea ce poate oferi indicii despre modul în care se formează și se stabilizează aceste familii planetare compacte. Astfel, cercetarea nu doar confirmă existențe individuale, ci scoate la iveală tipare solide în distribuția planetară la scară largă.

Cu ajutorul setului de date validat în mod riguros, cercetătorii au reușit să examineze frecvența reală a planetelor în jurul stelelor de tip solar, cartografind distribuția în funcție de perioadă și de dimensiunea acestora. Rezultatul indică faptul că aproximativ 9–10% dintre stelele similare Soarelui găzduiesc cel puțin o planetă aflată în apropierea gazdei, o cifră ce se aliniază cu observațiile anterioare provenite de la misiunea Kepler. Totuși, această nouă analiză aduce o clarificare semnificativă prin reducerea incertitudinilor cu un posibil factor de până la zece, sporind încrederea în estimările despre populațiile planetare din galaxie. Într-o observație de context, această precizie sporește înțelegerea modului în care apar și se distribuie planetele în jurul stelelor de tip solar, oferind un cadru mai robust pentru planificarea viitoarelor sondaje spațiale și a strategiilor de observare focalizate pe exoplanete.

În aceeași linie de cercetare, echipa a efectuat prima măsurătoare directă a rarității planetelor din sectorul identic cu „deșertul Neptunian” și a determinat că aceste obiecte apar la doar aproximativ 0,08% dintre stelele asemănătoare Soarelui. Dr. Kaiming Cui, cercetător postdoctoral la Warwick și autor principal al studiului privind populațiile planetare, a subliniat că această estimare oferă o cuantificare clară a golului din spațiul planetar în acea regiune a diagramelor de distribuție, un rezultat crucial pentru teoriile despre formarea și evoluția sistemelor exoplanetare. Împreună, rezultatele evidențiază modul în care progresele în inteligența artificială stimulează avansurile din astronomie, în special în procesarea volumelor mari de date generate de misiuni precum TESS, și indică cum abordările computaționale pot transforma în mod durabil înțelegerea noastră despre cine, unde și cum există planete în univers. Aceste realizări deschid, în același timp, perspective promițătoare pentru viitoarele sondaje exoplanetare, unde algoritmii avansați și o bibliotecă extinsă de observații coordonează descoperiri despre familiile planetare din întreaga galaxie.