Femeile peste 40 de ani reacționează la marginalizarea îndelungată
Există o durere aparte pe care o aduce vizibilitatea incompletă sau lipsa ei. Nu o suferință dramatică, bruscă, ci una lentă, care se târăște, care se așază în oglinda din vestiar, în fluxul unei feed de pe rețelele sociale sau în momentul liniștit în care o femeie privește o garderobă plină de haine și simte, fără un motiv clar, că nimic dintre ele nu-i mai aparține. Știu această suferință pentru că am asistat la ea în fiecare zi, în calitate de persoană care ajuta clienții să-și aleagă haine la Kildare Village. Am observat un tipar: femeile care veneau la mine erau aproape întotdeauna peste 35 de ani și aproape întotdeauna purtau în ele o pierdere: nu doar stilul, ci și certitudinea, acel „mojo”-ul lor. Încrederea ușoară, bine așezată, care îți spune cine ești și cum să te prezinți în lume.
Pandemia a destabilizat totul. După ce lockdown-urile s-au încheiat, lumea s-a redeschis, iar aceste femei s-au trezit în fața unei garderobe care parcă nu mai corespundea lor. Purtarea de acasă, cu treninguri și haine confortabile, îi însoțise ani la rând, iar ținutele de lucru începuseră să se schimbe pe măsură ce corpurile lor s-au modificat. Oamenii au luat în greutate sau au slăbit, iar piesele care fuseseră „armura” lor au devenit demodate, inconfortabile sau nu îi mai reprezentau în oglindă. Să regăsești stilul a devenit o provocare, dar mai greu a fost să regăsești încrederea în propriile capacități de a se afirma prin haine.
Nu a fost vorba doar de o problemă practică, ci de una emoțională. Fațetele fețelor dispărute, dialogul interior critic, tot ce însemna descurajare și îndoială. Erau femei inteligente, capabile, cu realizări clare, aflate în pragul unei metalimbri dedicată acestei lupte pe care o purtau doar pentru a găsi o pereche de pantaloni potrivită. Această disoluție nu se rezuma la garderobă; era o remaniere a sentimentului de sine, a modului în care îți construiești identitatea prin ceea ce porți și cum ești percepută.
Și, atunci, ce făceau în acele momente? Ce ar face oricine, în realitate? Căutau răspunsuri în lumea din jurul lor, în surse de inspirație. Scrollau, căutau, priveau publicitatea, campaniile de modă, cultura populară, sperând să vadă pe cineva care să semene cu ele, să trăiască cum o fac ele, cineva care să aprindă un mic licăr în sensul „gata, acum îmi reamintesc cine sunt”. Însă rezultatul era aproape întotdeauna același: foarte puține exemple, aproape deloc reprezentare.
Dincolo de estetic, mesajul despre femeia peste patruzeci de ani ajunge în adâncul percepției despre propriul corp. Aceasta reprezintă una dintre cele mai puternice categorii de consumatori, cu loialitate de brand, putere de cumpărare și potențial de a impulsiona piețe întregi, dar în masă este aproape invizibilă în mass-media. Brandurile preferate, cele care finanțează și susțin campaniile, aleg adesea modele din rândul tinerelor, pentru a vinde o rochie, iar mesajele transmise, indirect, sunt clare: „nu e pentru tine”. Tinerețea devine moneda de schimb a valorii, iar viziunea despre valoare și identitate se erodează în oglinda pe care publicitatea o proiectează.
Această lipsă de reprezentare nu afectează doar modul în care femeia compară hainele; influențează chiar și relația ei cu propriul corp. O femeie care s-a prins la capăt de sute de experiențe, care a purtat cu brio provocările vieții, poate ajunge să se simtă invizibilă în lume, iar apoi, ceea ce pare mai rău, invizibilă pentru sine. Ați fi surprinși cât de mult contează să te vezi pe ecrane sau în reclame în oglindă, nu doar în vitrina din oraș. După ce te-ai înălțat prin ani de muncă, ai acumulat experiențe, ai învățat să te remarci în medii profesionale dificile, să îți asumi responsabilități, să depășești furtuni, rămâne impresia că te afli în afara jocului, de parcă vârsta te diminuă sau te face neconvingător.
Într-un astfel de peisaj, apare întrebarea despre cum poate evolua lucrurile: cum ar trebui să răspundă piața, cum ar trebui să răspundă brandurile, cum ar trebui să răspundă mediul creativ, ca să ofere o viziune alternativă, mai cuprinzătoare și mai reală despre femeile peste 40 de ani? Reprezentarea mai echilibrată, campaniile care includ femei din diferite etape ale vieții, precum și o abordare mai autentică în promovarea stilului personal pot să ofere inspirație reală și să reconstruiască încrederea în propriul corp. În același timp, serviciile dedicate, cum ar fi consultanța de stil sau shoppingul personal, pot facilita refacerea garderobei într-un mod care să pună în valoare unicitatea fiecărei femei, să respecte nevoile corpului ei în schimbare și să susțină un sentiment de identitate clar conturat.
În esență, ceea ce ar putea transforma această dintr-o provocare personală într-un parcurs de redescoperire a stilului este o combinație între reprezentare sinceră, o viziune propusă de branduri care nu se teme să includă varietate de vârste și o abordare profesională orientată spre încrederea în sine. Să înțelegem că adevăratul impact al modului în care suntem văzute în public depășește moda: este vorba despre cum ne simțim în pielea noastră, despre cum ne proiectăm în lume și despre capacitatea noastră de a ne revendica identitatea la orizontul unei garderobe care să ne asigure confort, libertate de expresie și demnitatea cuvenită fiecărei femei, indiferent de vârstă. Este o convorbire despre incluziune, despre oferirea tuturor femeilor posibilitatea de a alege cu încredere, de a construi un stil personal autentic și de a afirma în fiecare zi cine sunt ele, în fața oglinilor și în fața tuturor privirilor care contează.
