Mike Johnson afirmă că SUA nu sunt în război cu Iranul în pragul unui termen limită important
Speakerul Camerei, Mike Johnson, Republican din Louisiana, a declarat joi că nu este necesar ca Parlamentul să intervină în cadrul acțiunilor militare ale administrației Trump în Iran, subliniind că Statele Unite nu se află în prezent „în război”. Într-un interviu acordat NBC News în clădirea Capitoliului, Johnson a spus că nu percepe o operațiune activă de bombardament sau ciocniri kinetice în acest moment, iar obiectivul este să se ajungă la o înțelegere pașnică. El a adăugat că ar fi reticent să înfrunte autoritatea administrației în timpul acestor negocieri extrem de delicate și a atras atenția că viitorul evoluției depinde de evoluția negocierilor, nu de intervenția congresului. Comentariile sale apar pe fondul continuării conflictului cu Iran, care se apropie de pragul de 60 de zile stabilit de Legea Puterilor de Război din 1973.
Potrivit lui Johnson, „nu suntem în război” în acest moment, iar obiectivul este să se asigure ordine în Strâmtoarea Hormuz și să se lucreze pentru o pace trainică. El a subliniat că președintele și administrația acționează cât se poate de ferm, iar Parlamentul nu poate accelera sau îndrepta amănuntele operațiunilor în comun, însă a reiterat poziția sa: este nerăbdător să vadă cum se vor derula lucrurile în continuare. Totodată, el a lăsat deschis dacă, în eventualitatea unui scenariu de evoluție, autoritatea legislativă ar mai avea un rol de jucat pe acest dosar, subliniind în esență că, în prezent, se află în faza negocierilor diplomatice.
O parte importantă a discuțiilor este reprezentată de alternativa de extindere a mandatului printr-o supunere către președinte pentru o prelungire de 30 de zile, posibilitate prevăzută de lege, dar rămâne neclar dacă administrația va solicita această extindere în săptămânile ce urmează. Oficialii din administrația de la Casa Albă și liderii din Congres poartă „convorbiri active” referitoare la aplicarea acestui termen de 60 de zile, a declarat pentru NBC News un oficial înalt de la Casa Albă. Acesta a spus că orice legislator care votase împotriva unei autorizări pentru război ar „submina doar forța militară a Statelor Unite peste hotare”.
În timpul audierelor din Senat despre limită, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a fost întrebat despre conformitatea cu adevărata situație juridică a calendarului, iar acesta a răspuns că ar lăsa interpretările la discreția Casei Albe și a consilierilor acesteia, adăugând însă că, în prezent, există o încetare a focului pe care o înțelegere existentă o face să suspende sau să oprească ceasul de 60 de zile. Senatorul Tim Kaine, Democrat din Virginia, a contrazis opinia sa, afirmând că nu crede că textul legal sprijină o astfel de interpretare.
O voce oficială a administrației susține că președintele a fost deschis cu parlamentarii de la începutul operațiunii numite Epic Fury, iar reprezentanții administrației au oferit peste 30 de briefinguri bipartizane membrilor Congresului pentru a-i menține la curent cu evoluțiile militare. Aceștia au subliniat în repetate rânduri că preferința este clară: diplomția de tip preventiv este prioritară, iar Iranul este interesat să ajungă la un acord.
În ceea ce privește utilizarea termenului de „război” în discursul său public, Donald Trump a folosit frecvent această etichetă în legătură cu conflictul deschis cu Iran, afirmând în repetate rânduri, încă de la anunțarea loviturilor din 28 februarie, că deși pot exista victime și costuri, este o situație de război în sensul său. La 9 martie, el a declarat că „războiul este foarte avansat/complex”, iar la scurt timp după aceea a vorbit despre operațiunea respectivă ca despre „o rară incursiune de natură belică”, sugerând o distincție care a fost apoi nuanțată într-un alt discurs, în care a recunoscut pe scurt caracterul mixt al acțiunilor. La sfârșitul lunii, el a recunoscut că poate există un element de război, dar declarațiile sale ulterioare au amplificat incertitudinea cu privire la adevărata natură a operațiunilor, lăsând spațiu pentru interpretări diferite.
În ansamblu, discuțiile privind termenul de 60 de zile sub Legea Puterilor de Război din 1973 continuă să modeleze postura administrației față de Iran, iar opinia publică și parlamentară rămân împărțite între necesitatea unui mandat explicit din partea Congresului pentru prelungiri și dorința administrației de a menține flexibilitatea diplomatică în negocierile aflate în desfășurare. Strategia curentă se bazează pe menținerea presiunii diplomatice, pe monitorizarea atentă a evoluțiilor regionale și pe încercările de a evita o escaladare militară pe termen lung, în timp ce se urmărește o soluție prin mijloace negociate, în contextul unei dinamici complexe între diplomație, securitate națională și supoziția de a proteja interesele americane în regiune.
