Cercetătorii au descoperit ce au în comun oamenii care folosesc emojiuri în mesaje

Cum citim emoțiile în era mesajelor: creierul procesează emoțiile din emoji la fel de rapid ca pe cele din fețele reale

Un studiu desfășurat în Regatul Unit scoate la iveală că folosirea frecventă a emoji-urilor în mesaje poate reflecta o abilitate mai dezvoltată de a recunoaște emoțiile celor din jur, iar operațiunea mentală din creierul nostru pare să fie similară atunci când întâlnește o expresie facială adevărată sau un simbol grafic. Cercetarea a implicat două experimente distincte realizate de o echipă de la Universitatea Bournemouth, în care participanții au fost monitorizați cu ajutorul șepcilor echipate cu senzori pentru înregistrarea activității electrice a creierului. Primul experiment a adunat 24 de persoane care au privit fotografii cu fețe umane afișând patru stări emoționale: bucurie, furie, tristețe și neutralitate. În al doilea, un grup diferit de 25 de voluntari a fost supus unei observații similare, dar de data aceasta fețele au fost înlocuite cu emoji-uri de pe șase platforme digitale, inclusiv Apple și Facebook, prezentând aceleași patru emoții. În ambele cazuri, participanții purtau aparate de înregistrare a creierului, iar rezultatele au fost analizate cu ajutorul algoritmilor pentru a identifica tiparul electric asociat fiecărei emoții.

Surpriza cercetătorilor a fost că dispozitivele de analiză a acordat același grad de precizie în recunoașterea emoțiilor, indiferent dacă erau evaluate fețe reale sau emoji-uri. Diferențele dintre cele două categorii s-au dovedit extrem de reduse, iar reacțiile cerebrale au evidențiat aceleași zone ale creierului implicate în procesarea expresiilor faciale. În ceea ce privește dinamica temporală, activitatea cerebrală generată de emojiuri a apărut în jurul a 70 de milisecunde de la prezentarea imaginii, atingând un vârf la aproximativ 150 de milisecunde. Pentru fețele reale, semnalele au fost detectate în jur de 120 de milisecunde, cu vârf în jur de 160 de milisecunde. Ambele tipuri de stimuli au stimulat predominant regiunile posterioare ale creierului, asociate cu recunoașterea și interpretarea expresiilor faciale.

Interesant este faptul că, în unele cazuri, emoji-urile au generat semnale neurale mai clare decât imaginile cu fețe reale. Explicația stă în caracteristicile lor expresive, adesea amplificate: zâmbete exagerate, ridicări de sprâncene accentuate, ochi conturați în mod dramatic. În schimb, emoțiile reale variază de la o persoană la alta și pot fi mai subtile, ceea ce poate complica recunoașterea automată. O nuanță interesantă a fost observată într-un studiu din 2023: bărbații au demonstrat o capacitate mai bună de a recunoaște emoțiile prezentate pe emoji-uri decât pe fețe reale, în timp ce femeile au performat mai bine la interpretarea expresiilor de pe fețe adevărate. Cercetătorii sugerează că bărbații ar putea utiliza emoji-urile ca un spațiu securizat pentru exprimarea emoțiilor, inclusiv a trăirilor negative sau afective, un tip de comunicare pe care îl folosesc mai puțin în interacțiunile directe.

Rezultatele acestei cercetări contribuie la înțelegerea modului în care interlocutorii digitali își citește emoțiile, dar au implicații și în viața de zi cu zi. Persoanele care utilizează frecvent emoji-uri în conversații par să antreneze creierul într-un exercițiu de asociere între simboluri vizuale și stări afective, un proces ce poate fi transferat în interacțiunile din lumea reală. Practic, fiecare emoji ales, conștient sau nu, reprezintă un antrenament pentru recunoașterea și înțelegerea emoțiilor, o capacitate pe care oamenii o pot aplica ulterior în comunicarea față în față. Astfel, în era mesajelor digitale, gesturile grafice pot reflecta o ajustare a modului în care percepem trăirile celor din jur, iar acest fenomen poate influența atât stilul de comunicare, cât și fidelitatea interpretării emoțiilor în conversații, evaluări sociale și relații profesionale.

În concluzie, studiul indică faptul că creierul procesează emoțiile din emoji la fel de rapid și cu o precizie comparabilă cu cea a fețelor umane reale, iar diferențele dintre cele două forme de expresie sunt mai mici decât s-ar fi așteptat. Exagerările vizuale ale emoji-urilor pot accentua înțelegerea emoțiilor, însă realitatea emoțională dezvăluie nuanțe importante, variind în funcție de persoană. Aceste descoperiri subliniază impactul pe care mediul digital îl are asupra modului în care citim emoțiile și sugerează că abilitățile de interpretare a trăirilor pot fi dezvoltate în mod continuu prin interacțiuni online și offline. Într-un context în care comunicarea se mută tot mai mult în spațiul digital, capacitatea de a decoda corect semnalele emoționale, fie ele vizuale sau faciale, rămâne o competență esențială pentru interacțiunile sociale, relațiile personale și performanța profesională.