Există momente în care istoria nu accelerează, ci alunecă – nu prin decizii spectaculoase, ci prin acumulări lente de erori, omisiuni și iluzii convenabile. Istoria nu se prăbușește brusc, ci se degradează lent, iar această degradare devine periculoasă pentru că pare banală. E istoria care nu explodează, ci se erodează. Nu suntem martorii unui colaps zgomotos, ci ai unei uzuri sistemice în care mecanismele care odinioară corectau deviațiile devin ele însele surse de dezechilibru.
Salt la sursă
Related Posts
-
Toponimia românească, între memorie și ideologie
În România, toponimia este un palimpsest al istoriei:…
-
DRUMURI ȘI PODURI CĂLĂRAȘI DEMAREAZĂ REABILITAREA DJ 304 ÎNTRE ZIMBRU ȘI PLEVNA
Societatea Drumuri și Poduri Călărași anunță începerea lucrărilor…
-
Născuți în august: Între pasiunea Leilor și pragmatismul Fecioarelor
Cei născuți sub energia teatrală a Leului și…



