Acordul MERCOSUR: obediență politică și costuri majore pentru interesul național

În ultimele zile, acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR a provocat dispute aprinse pe scena politică din România. Paradoxal, chiar în interiorul actualei coaliții de guvernare există poziții diametral opuse: unii susțin semnarea acordului, în timp ce alții îl contestă ferm. O situație care frizează absurdul și subliniază lipsa unei strategii coerente.

Dincolo de disputele politice, acordul MERCOSUR vine cu avantaje și dezavantaje clare. La nivel teoretic, sunt invocate beneficii precum accesul la o piață vastă, de ordinul zecilor de milioane de consumatori, posibilitatea importurilor mai ieftine de materii prime și alinierea României la direcțiile stabilite de Comisia Europeană.

În plan concret însă, dezavantajele ridică semne serioase de întrebare. Agricultura românească riscă să fie grav afectată, în condițiile în care produsele provenite din statele MERCOSUR respectă standarde mai permisive decât cele impuse fermierilor europeni. România, care nu este un exportator relevant pe această piață, riscă să devină și mai dependentă de importuri. În plus, mecanismele de protecție prevăzute sunt greoaie și birocratice, iar până la aplicarea lor efectivă, mulți fermieri pot ajunge deja în pragul falimentului.

De ce a acceptat România acest acord? Răspunsul este incomod: lipsa de influență externă și absența curajului politic de a susține ferm un punct de vedere național. În locul unei poziții negociate, România a ales calea conformismului, mulțumindu-se, cel mai probabil, cu promisiuni vagi și gesturi simbolice.

O alternativă ar fi existat: susținerea acordului condiționată de garanții clare, compensații reale și mecanisme de protecție asumate public de către Comisia Europeană.

Din păcate, încă o dată, România demonstrează că excelează la capitolul obediență politică, dar rămâne deficitară atunci când vine vorba despre apărarea interesului național.

Sursa: Dragoș Coman