Mitul „românilor veniți din Italia acum 700 de ani”

Una dintre cele mai vehiculate susține că românii ar fi ajuns pe teritoriul actual al României în jurul anului 1325, venind din Italia, în plin Ev Mediu târziu. Afirmația, deși spectaculoasă, nu are suport istoric și pornește dintr-o confuzie majoră între moștenirea romană și migrații medievale inexistente la scară largă.
Istoria atestată de izvoare arată că formarea poporului român este un proces mult mai vechi, început în Antichitate, odată cu romanizarea populațiilor dacice după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, în secolul al II-lea. Limba română, de origine latină, reprezintă una dintre cele mai solide dovezi ale acestei continuități: structura ei de bază s-a format cu mult înainte de Evul Mediu, nu în secolul al XIV-lea.
Teoria „venirii din Italia” apare, în general, dintr-o interpretare greșită a legăturii dintre români și romani. Faptul că româna este o limbă romanică nu înseamnă că populația ar fi migrat târziu din Peninsula Italică. Dimpotrivă, romanizarea s-a produs local, iar populația rezultată a rămas în spațiul carpato-danubiano-pontic, în ciuda retragerii administrației romane și a valurilor de migrații care au traversat regiunea în secolele următoare.
Documentele medievale contrazic direct ideea unei sosiri recente. Românii sunt menționați sub diverse denumiri încă din secolele IX–XIII, atât la nord, cât și la sud de Dunăre, cu mult înainte de anul 1325. Mai mult, existența formațiunilor politice românești din secolele XIII–XIV demonstrează prezența unei populații stabile, nu a uneia recent sosite.
De unde, totuși, atractivitatea unor astfel de teorii? În mare parte, din simplificări excesive, dorința de senzațional și din circulația necontrolată a informației pe rețelele sociale. Legende, fragmente scoase din context sau interpretări superficiale ajung să fie prezentate drept „adevăruri ascunse”, în opoziție cu cercetarea istorică riguroasă.
Consensul istoric rămâne clar: românii nu au venit din Italia în Evul Mediu. Originea lor este rezultatul unui proces îndelungat de sinteză între populațiile locale și civilizația romană, desfășurat pe parcursul mai multor secole. Orice teorie care mută acest proces în urmă cu doar 700 de ani ignoră atât izvoarele scrise, cât și dovezile lingvistice și arheologice.