Antibioticele care pot fi eliberate fără rețetă

Românii pot primi, în anumite situații strict reglementate, antibiotice fără rețetă medicală, direct din farmacie. Nu este vorba despre acces liber la aceste medicamente, ci despre un mecanism special, introdus pentru cazuri punctuale, care poartă denumirea de „doză de urgență” și este reglementat printr-un ordin al Ministerului Sănătății intrat recent în vigoare.
Scopul acestei măsuri este dublu: asigurarea unui început rapid de tratament atunci când consultul medical nu poate fi obținut imediat și, în același timp, limitarea automedicației și a consumului necontrolat de antibiotice, un fenomen care a contribuit semnificativ la creșterea rezistenței bacteriene.
În practică, „doza de urgență” reprezintă cantitatea de medicament necesară pentru maximum 48 de ore de tratament. Aceasta poate fi eliberată o singură dată pentru fiecare substanță eligibilă, iar pacientul trebuie să completeze o declarație pe proprie răspundere prin care confirmă că nu a ridicat același medicament dintr-o altă farmacie în același interval.
Pentru copii, regula este și mai strictă: se eliberează exclusiv cea mai mică formă de ambalaj disponibilă, adaptată dozei corespunzătoare vârstei și greutății. Printre substanțele care pot fi incluse în acest regim se află antibiotice și antifungice de uz sistemic utilizate frecvent în infecții comune, precum amoxicilina, ampicilina, doxiciclina sau oxacilina, însă doar în condițiile prevăzute de legislație.
Farmacistul are un rol esențial în acest proces. El este obligat să evalueze situația, să ofere explicații clare privind modul de administrare, posibilele reacții adverse și interacțiuni medicamentoase, precum și să indice semnele care impun prezentarea de urgență la medic. Eliberarea se face conform ghidurilor de bune practici farmaceutice, iar siguranța pacientului rămâne criteriul principal.
Totodată, farmaciile au obligația de a raporta zilnic aceste eliberări printr-un sistem electronic național, care include date de identificare ale pacientului, informații despre medicament și detalii privind actul profesional. Aceste raportări permit monitorizarea strictă a utilizării „dozelor de urgență” și previn abuzurile.
Este important de subliniat că acest mecanism nu înlocuiește consultația medicală. El oferă doar o soluție temporară, menită să acopere intervalul până la prezentarea la medic. Dacă simptomele persistă, se agravează sau apar reacții neobișnuite, pacientul trebuie să se adreseze de urgență medicului de familie sau unei unități medicale, în funcție de gravitatea situației.
Un exemplu frecvent este cel al unui părinte care ajunge seara cu un copil cu febră și dureri acute, iar consultul medical este posibil abia a doua zi. Prin „doza de urgență”, tratamentul poate fi început imediat, urmând ca medicul să confirme sau să modifice schema terapeutică după evaluare.
Autoritățile subliniază că accesul rapid la antibiotice trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea. „Doza de urgență” este o excepție clar definită, nu o regulă generală, iar respectarea acestei limite este esențială pentru protejarea eficienței antibioticelor pe termen lung.